Munţii Apuseni

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Apuseni)
Salt la: navigare, căutare

Munţii Apuseni

Muntii Apuseni - perspectiva de la Groapa Ruginoasa.jpg
Perspectivă asupra Munţilor Apuseni din zona Gropii Ruginoasa
Informaţii generale
Lanţ-muntos Carpaţii Occidentali
Altitudine Vârful Curcubăta Mare - 1849 m.
Localizare 20px Judeţul Alba

20px Judeţul Cluj
20px Judeţul Bihor
20px Judeţul Sălaj

Rocă Calcare, şisturi cristaline, gresii, marne

Parte a Carpaţilor Occidentali, Munţii Apuseni sunt un complex muntos, masiv, bine încadrat de depresiuni mari (la vest Depresiunea Panonică, cu depresiuni golf ce pătrund adânc în spaţiul muntos, la est Depresiunea Transilvaniei, la nord aria depresionară a Someşului), constituit din nuclee de şisturi cristaline şi granite (Munţii Drocea, Munţii Gilăului) peste care stau depozite sedimentare paleozoice şi mezozoice (Munţii Codrului) străbătute de roci eruptive (banatite şi dacite), puternic cutat, şariat şi faliat. Complexitatea tectonică, structurală, litologică si mineralogică reprezintă un caracter distinctiv al Munţilor Apuseni.

Alcătuire

Sunt alcătuiţi dintr-un masiv central principal înalt, cu altitudini de peste 1.800 m (vârfurile Curcubăta Mare 1.848 m si Vlădeasa 1.836 m), în jurul căruia se află o serie de masive bine individualizate, care formează prispa mai joasă, cu altitudini de cele mai multe ori sub 1.000 m. Masivul central păstrează bine resturile platformelor de eroziune Cârligata (1.600 - 1.800 m) şi Mărişel (1.000 - 1.300 m), pe care apar măguri înalte (Vlădeasa) şi una dintre cele mai interesante regiuni cu relief carstic din ţara noastră (Padeş, Cetăţile Ponorului). Prispa care înconjoară masivul central este alcătuită din culmi joase cu aspect de muncei, despărţite de depresiunile-golf ale Câmpiei Tisei.

În nordul masivului central se află culmile Munţilor Meseşului (vârful Măgura Priei, 996 m) şi Muntele Şes (vârful Măgura Mare, 915 m), alcătuite din şisturi cristaline, despărţite de Depresiunea Şimleului.

În vestul masivului sunt situaţi Munţii Pădurea Craiului (vârful Oarza, 970 m), alcătuiţi din calcare şi fliş cretacic şi munceii Codrului (Vârful Pleşu, 1.112 m), alcătuiţi dintr-o culme largă sculptată în roci permacarbonifere şi mezozoice (calcare), despărţiţi prin Depresiunea Beiuşului.

În sudul masivului central se găsesc Munţii Zarandului, alcătuiţi dintr-o culme principală sculptată în şisturi cristaline, fliş cretacic, piroclastite andezitice, etc., peste care se ridică măguri înalte, iar în estul lor se află Munţii Metaliferi, cu aspect de muncei, alcătuiţi din roci vulcanice şi calcare.

În estul masivului central se întind masivul muntos Gilău-Muntele Mare şi Munţii Trascăului (vârful Seciului, 1.281 m), alcătuiţi din şisturi cristaline şi granite, cu altitudini cuprinse intre 1.000 şi 1.600 m.

Zăcăminte

Munţii Apuseni sunt bogaţi în zăcăminte de minereuri auro-argintifere, sulfuri complexe, bauxită, etc. Exploatarea zăcămintelor de aur este practicată din timpul dacilor. În perioada romană ea a cunoscut o mare dezvoltare.

Clima

Clima este in general umedă si rece pe culmile înalte, caracteristică climei de munte mijlociu. Pe pantele sud-vestice ale Apusenilor apar frecvent vânturi cu caracter de foehn.

Hidrografia

Reţeaua hidrografică are o densitate ridicată, iar debitul este bogat şi susţinut. În consecinţă, Munţii Apuseni dispun de importante rezerve hidro-energetice. În sectoarele calcaroase apar izbucuri şi izvoare intermitente. Râurile cele mai importante sunt Crişurile, Arieşul, Someşul Mic, şi toate izvorăsc din masivul central.

Vegetaţia

Caracteristică în peisajul geografic este alternanţa pădurilor de molidişuri şi de răşinoase în amestec, care trec spre poale în făgete, cu păşuni naturale şi fâneţe.

Speologie

Munţii Apuseni au numeroase peşteri de un interes turistic deosebit: Scărişoara, Urşilor, Focul Viu, Meziad, etc.

Aşezările umane

Munţii Apuseni au cel mai ridicat plafon al aşezărilor omeneşti din Carpaţii Romaneşti. Caracterul lor esenţial sunt masivele muntoase joase, încadrate de depresiuni largi, care permit o bună cultivaţie şi o circulaţie lesnicioasă. Trecerea de pe un versant pe un versant pe altul se face cu relativă uşurinţă.

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964