Bătălia de la Zlatiţa (12 decembrie 1443)

Bătălia de la Zlatiţa [Bulgaria] (12 decembrie 1443), între Iancu de Hunedoara (1441 – 1456) şi otomani, în cadrul „Campaniei celei Lungi” (septembrie 1443 – ianuarie 1444).

Armata creştină condusă de voievodul Transilvaniei şi regele Ungariei şi Poloniei, Vladislav (1440 – 1444), continuă expediţia balcanică, după victoriile de la râul Morava şi Niš, în condiţii de iarnă. Victoriile lui Iancu au avut ca urmare izbucnirea mai multor răscoale antiotomane, în Serbia, Bulgaria, Albania sau Grecia.

Sultanul Murad II (1421 – 1444, 1446 – 1451) încheie pace cu duşmanul său, Ibrahim, bey-ul Karamaniei, şi hotărăşte să conducă personal apărarea. La 3 decembrie 1443, trupele conduse de Iancu avansau spre trecătorile întărite de otomani, printre lanţul muntos al Balcanilor (Sredna Gora), în drumul său spre Adrianopol şi Constantinopol. Sfatul de război condus de sultan analizează mai multe variante propuse de comandanţi: Murad şi beylerbey-ul Rumeliei propun o luptă deschisă, bey-ul Tessaliei, Turakhan, se pronunţă pentru retragere, iar un alt comandant susţine rezistenţa în faţa duşmanului, folosind clima şi relieful, care avantajau defensiva. Sultanul hotărăşte adoptarea celei de-a treia variante.

Ajunşi la Zlatiţa, creştinii au întâlnit o trecătoare întărită cu palisade, pământ şi copaci tăiaţi şi prăvăliţi la pământ. Otomanii trec la ofensivă, marele vizir, observând că armata creştină este inferioară celei otomane, hotărăşte atacul. Voievodul Transilvaniei atacă la rândul său, otomanii sunt obligaţi să se retragă în spatele fortificaţiilor.

Datorită frigului tot mai pătrunzător, Vladislav, în contextul unui nou asalt eşuat, hotărăşte retragerea (23 decembrie). Sultanul dispune ca armata otomană să înceapă urmărirea celei creştine, „… îi încredinţează lui Chasim, generalul trupelor din Europa, ca să-i urmărească pe duşmani; şi i-a mai poruncit şi lui Turakhan să meargă după acela împreună cu armata din Tesalia” (Laonic Chalcocondil). Iancu, care de data aceasta asigură ariergarda, reuşeşte să-i mai înfrângă de două ori pe otomani, la Melstiţa (24 decembrie), şi Ialovăţ (2 ianuarie 1444), după care ajunge la Belgrad (25 ianuarie) şi începe tratativele de pace.

Bibliografie orientativă

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011