Capela Sfânta Ecaterina din Braşov

Capela Sfânta Ecaterina
Frescă din Biserica Neagră ce înfăţişează pe Sf. Ecaterina protejând capela şi construcţiile înconjurătoare, azi dispărute
Profilul bisericii
Confesiune	catolică
Hram	Sf. Ecaterina din Alexandria
Tip	hală
Datare	sec. XIII-XVI
Data începerii construcţiei	după 1202
Data finalizării construcţiei	înainte de 1238
Date despre biserică
Oraş	Braşov / [[]]
Adresă	Curtea Johannes Honterus nr. 5

Capela Sfânta Ecaterina din Braşov (în germană Sent Katarinen Hof, iar în latină curia sanctae Katherinae) a fost un lăcaş catolic menţionat prima dată în 1388 şi demolat în 1559, plasat în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Capela făcea parte dintr-o mănăstire de călugăriţe premonstratense, mai apoi cisterciene.

Începuturile capelei

Deşi prima menţiune sigură a construcţiei datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan şi aparţinea de ordinul cistercian, Paul Binder şi alţi cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta şi mănăstirea premonstratensă de călugăriţe, menţionată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcaşul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuşi, alţi cercetători sunt de părere că mănăstirea a aparţinut dintru început cistercienilor fiind construită între anii 1202 şi 1228. Această teorie este pusă sub semnul întrebării de către Lidia Gross de la Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca, comparând informaţiile oferite cu cele din bibliografia indicată.

Paul Binder socoteşte că mănăstirea era aşezământul unor călugăriţe beghine: „Patroana beghinelor, de sub oblăduirea ordinului premonstratens, era de obicei «fecioara şi martira Sf. Ecaterina» (Catherina Virgo et Martyr). După declinul premonstratensilor, conducerea curţii beghinelor a fost preluată în toată Europa de cisterciţi. În acele cazuri însă în care hramul bisericilor din curţile beghinelor era Sf. Ecaterina, ctitorii acestora au fost premonstratensi. Toate mănăstirile înfiinţate de cistercieni au ca hram exclusiv pe Sf. Maria”.

Cercetăroarea Dana Jenei concluzionează: „Cistercian sau la origine premonstratens şi preluat după declinul ordinului [...], aşezământul de pe lângă capela Sf. Ecaterina din Braşov a fost fondat foarte probabil în prima perioadă de existenţă a oraşului Corona, în paralel cu înfiinţarea localităţii de către coloniştii germani catolici”.

Localizare

Curtea Johannes Honterus. Hartă înfăţişând construcţiile actuale. Pe aceasta se pot localiza:
1. Biserica Neagră
2. Capela Sf. Ecaterina
3. Şcoala Mare (după 1541)
4. Casa parohială
5. Şcoala. După 1547 biblioteca lui Honterus

Până la descoperirea capelei pe calea săpăturilor arheologice, aceasta fusese situată cu aproximaţie în sudul Bisericii Negre, fiind luată în considerare şi vechea denumire a străzii Paul Richter („Katharinen Hoff”). Aceasta a fost considerată ca limită vestică a aşezării. În 1976 au fost efectuate nişte lucrări de reparaţii şi întreţinere la subsolul corpului C al liceului „Johannes Honterus”, aflat în aceeaşi zonă, în urma cărora au fost descoperite fundaţiile capelei.

În momentul fiinţării ei, capela se afla în mijlocul oraşului, aproape de piaţa centrală – Piaţa Sfatului. În vecinătatea ei se regăseau şcoala (situată în Curtea Johannes Honterus nr. 8) şi casa parohială (Curtea Johannes Honterus nr. 2). Lăcaşele de cult situate în apropiere erau Biserica Sf. Maria, reconstruită în stil gotic târziu între 1383 şi 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurenţiu şi a Tuturor Sfinţilor, conventul dominican Sf. Petru şi Pavel, şi mănăstirea de călugăriţe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan.

Arhitectură

Arhitectura capelei a fost stabilită în urma săpăturilor arheologice din 1976, precum şi a altora, de dată mai recentă (2003-2004). Construcţia realizată din piatră nefasonată legată cu mortark are un plan dreptunghiular (lăţime: 7,5 m în interior şi 10 m în exterior), prezentând o absidă pentagonală şi contraforţi dreptunghiulari în exterior. Aceştia susţineau o boltă în cruce pe ogive. Fundaţiile măsoară 1,30 - 1,40 m grosime, iar construcţia în ansamblu prezintă similitudini cu cele de tip cistercian de la Cârţa şi din Bartolomeu. Acest fapt permite datarea ei pentru începutul secolului al XIII-lea.

Acestor date arheologice li se adaugă unica imagine păstrată a capelei, împreună cu celelalte construcţii din jur (azi dispărute). Este vorba despre o frescă din Biserica Neagră (din 1477), distrusă în parte de către reformaţi şi mai apoi de către incendiul din 1689 şi restaurată în 1971. Fresca o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul pe tron, flancată de sfintele Ecaterina şi Barbara. În fundalul sfintelor au fost reprezentate capelele din Braşov care le poartă hramul. Capela Sf. Ecaterina era o construcţie simplă, având acoperişul în două ape, fără turn. Accesul se făcea dinspre vest, iar frontonul prezenta o rozasă similară celei de la Cârţa.

Mănăstirea în secolele XIV-XVI. Demolarea ei şi perpetuarea numelui

Astăzi, pe locul capelei se găseşte corpul „C” al liceului „Johannes Honterus”.

La data primei menţionări documentare (26 iulie 1388), capela era condusă de fratele Ioan din ordinul cistercienilor. Din 1406 datează o scrisoare a călugăriţelor din convent către Papa de la Roma, prin care i se cerea dreptatea într-o chestiune litiginoasă. Ulterior anului 1474, când abaţia cisterciană de la Cârţa este desfiinţată, capela Sf. Ecaterina trece sub administraţia prepoziturii de Sibiu. Trei ani mai târziu, în 1477, regele Matias Corvinul acordă magistraturii braşovene privilegiul de a numi rectorul capelei. În acest document se arată faptul că lăcaşul aparţinuse abaţiei de Kerz (Cârţa), lucru regăsit şi într-un document din anul 1497. Ulterior acestui an este ales drept administrator Pater Paulus, care în 1509 scria magistratului sibian că de mai bine de zece ani se află în această poziţie. Ultima menţiune a lui Pater Paulus ca administrator al mănăstirii datează din 1539. Reforma ajunge la Braşov în 1541 prin Johannes Honterus, iar în urma acesteia mănăstirea „călugăriţelor gri” este desfiinţată. Bunurile ei sunt secularizate în folosul noii religii, iar capela este transformată în şcoală, „şcoala mică”. În 1559 capela şi construcţiile anexe sunt dărâmate, peste fundaţiile ei fiind construite şcoala elementară şi internatul studenţilor. Astfel, zidul de nord al capelei coincide cu fundaţia şcolii (iar astăzi a clădirii edificate pe acelaşi loc între 1786 şi 1793), iar zona absidei a fost ocolită prin arce de descărcare. De asemenea, osemintele aflate în acel loc au fost înhumate la loc în interiorul capelei şi în cripte construite în ziduri la subsolul noilor construcţii. Ele au fost regăsite în urma săpăturilor arheologice din 2003-2004.

Numele capelei s-a perpetuat asupra străzii alăturate, precum şi asupra unui cartier al Braşovului, cvartalul „Katharinae”. Totuşi, capela se situa în cvartalul „Corpus Christi”, nu în „Katharinae”. De asemenea, turnul-poartă construit în stilul Renaşterii în 1559 a preluat denumirea capelei, fiind cunoscut şi astăzi sub numele de Poarta Ecaterinei.

Bibliografie

• Gross, Lidia, Dicţionarul istoric – reflexie a „rigorii şi maturităţii unei istoriografii”, recenzie asupra Dicţionarului mănăstirilor din Transilvania..., care relevă neconcordanţa între informaţiile oferite despre capelă şi bibliografia citată.
• Jenei, Dana, Construcţii succesive pe locul liceului «Johannes Honterus» din Braşov. Capela Sf. Ecaterina, în „In honorem Gernot Nussbächer”, Ed. Foton, Braşov, 2004, p. 401 - 409.
• Jenei, Dana, Imaginea „Fecioarei cu Pruncul între Sfinte” de la Biserica Neagră din Braşov, în „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, Bucureşti, 2005, p. 89 - 97 PDF, 6,28 MB
• Fişă arheologică despre descoperirea fundaţiilor capelei în 2003-2004.