Carpaţii Occidentali
de la Enciclopedia României
Carpaţii Occidentali se întind în zona vestică a României între Dunăre la sud, Barcău şi Someş la nord. Limita vestică este Câmpia şi Dealurile de Vest, iar limita estică este Culoarul Timiş - Cerna, Culoarul Bistrei, Culoarul Orăştie şi Depresiunea colinară a Transilvaniei. Reprezintă şirul montan cel mai jos din Carpaţii româneşti, fiind formaţi dintr-o serie de masive cu structură complexă, puternic dislocate şi erodate intens. Între Someş şi Crişul Repede sunt Munţii Meseşului şi Munţii Plopişului, între Crişul Repede şi Mureş sunt Munţii Apuseni, între Mureş şi Valea Bistrei sunt Munţii Poiana Ruscă, iar în vestul culoarului Timiş-Cerna, unde se află trecătoarea Poarta Orientală sunt Munţii Banatului.
Ca structură geologică, Munţii Banatului şi Munţii Poiana Ruscă fac parte din unitatea Pânzei Getice a Carpaţilor Meridionali. Au un relief cu forme domoale şi culmi netede. În special Munţii Apuseni sunt constituiţi din şisturi cristaline şi granite, peste care sunt dispuse depozite sedimentare, paleozoice şi mezozoice, străbătute de roci eruptive. Regiunea Munţilor Apuseni, ca şi cea a Carpaţilor Meridionali, a fost acoperită de mări în paleozoicul superior şi în mezozoic, fiind apoi puternic cutată şi transformată în lanţ muntos în cadrul perioadei cretacice, când au avut loc şi unele erupţii vulcanice. În perioada neogenă, marea a pătruns în unele sectoare mai joase ale Munţilor Apuseni. Tot atunci au avut loc erupţii vulcanice puternice în partea de sud, în Munţii Metaliferi.
Altitudinea maximă înregistrată în Carpaţii Occidentali este de 1.848 m, vârful Curcubăta Mare.
Resurse minerale: zăcăminte de bauxită (Piatra Craiului), minereuri de aur, argint, plumb, zinc, cupru, zăcăminte de cărbuni şi roci utile (marmură la Ruşchiţa).
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române - Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Butură, Valer – Străvechi mărturii de civilizaţie românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
- Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000