Carpaţii Orientali

Carpaţii Orientali

Carpaţii Orientali se întind din nordul României până în Valea Prahovei. Lanţul muntos dintre Transilvania şi Moldova se prezintă fragmentat în numeroase masive, având o lungime de peste 500 km şi o lăţime medie de 100 km. Frământările tectonice urmate de activităţi eruptive au dus la formarea munţilor de origine vulcanică care dublează lanţul muntos spre vest. Râuri numeroase străbat masivele alcătuite din şisturi cristaline sau din roci de fliş: Munţii Maramureşului, Rodnei, Bistriţei, Giurgeului, Tarcăului, Ciuc, Vrancei, Penteleul, Siriul, Ciucaşul şi Munţii Baiului sau Gârbovei.

Spre vest, Carpaţii Orientali sunt dublaţi de Munţii Vulcanici cu un şir de culmi nordice şi un şir de masive. Șirul de culmi nordice este format din Munţii Oaşului, Munţii Gutîiului şi Munţii Țibleşului, iar şirul de masive începe cu Munţii Călimani, la nord de Mureş, şi se continuă spre sud cu Munţii Gurghiului, Munţii Harghita, culmile Bodoc, Baraolt şi Perşani.

Între lanţurile de munţi se află depresiuni intramontane numeroase: Ţara Oaşului şi Ţara Maramureşului, bazinele Bilbor şi Borsec, Depresiunea Giurgeului sau Gheorghenilor, Depresiunea Ciucului, mica depresiune a Caşinului şi depresiunea cea mai întinsă, Ţara Bârsei. Carpaţii Orientali sunt bine împăduriţi, reprezentând principalul domeniu forestier al ţării. Pădurile de conifere (molid, brad, pin, zadă) coboară până la marginea câmpurilor depresionare din cursul superior al Mureşului şi Oltului. Clima este mai aspră decât în alte zone muntoase din cauza inversiunilor de temperatură. Iarna se înregistrează cele mai scăzute temperaturi, iar toamna şi primăvara aici se produc primele şi respectiv ultimele îngheţuri.

Grupe de munţi

Grupa nordică (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei)

Limitele grupei Carpaţilor Maramureşului şi ai Bucovinei sunt la nord graniţa cu Ucraina, la sud Depresiunea Dornelor-Câmpulung, la est Podişul Moldovei, iar la vest Depresiunea Transilvania. Relieful prezintă patru aspecte specifice: munţii sunt dispuşi pe trei şiruri paralele de roci: vulcanice, şisturi cristaline, sedimentare; în munţii Rodnei este prezent relieful glaciar, cea mai mare altitudine se află în Vârful Pietrosu Rodnei 2303 m, iar Depresiunea Maramureşului este una dinte cele mai mari depresiuni din Carpaţii Orientali. O altă depresiune din grupa nordică este cea a Oaşului, iar pasurile sau trecătorile sunt Prislop (1416 m) şi Tihuţa denumit şi Pasul Bârgău, situat la o altitudine de 1227 m. Ele au facilitat, din vechime circulaţia oamenilor şi a bunurilor lor între zonele din interiorul Carpaţilor Orientali şi cele din exteriorul lor.

Grupa nordică prezintă patru diviziuni: Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului, Munţii Oaş şi Munţii Ţibleş. Rezervaţiile naturale sunt Creasta Cocoşului din Munţii Gutâi, situată la circa 30 de km nord de oraşele Baia Mare şi Baia Sprie şi Pietrele Doamnei din Masivul Rarău.

Grupa centrală (Carpaţii Moldo-Transilvăneni)

Limitele grupei Carpaţilor Moldo-Transilvăneni sunt la est Subcarpaţii Moldovei, la vest Depresiunea Transilvaniei, la nord Depresiunea Dornelor-Câmpulung, iar la sud Valea Oituzului. Relieful prezintă patru aspecte specifice: sunt prezente trei fâşii paralele de roci: vulcanice, şisturi cristaline, sedimentare, cea mai mare altitudine se află în Pietrosu Călimani 2100 m, munţii sunt lipsiţi de masivitate şi este prezent relieful vulcanic prin singurul lac de origine vulcanică, Sfânta Ana.

Grupa centrală prezintă patru diviziuni: Munţii Călimani, Munţii Ciuc, Munţii Harghita şi Munţii Gurghiu. Depresiunile întâlnite sunt Braşov Giurgeu (Mureş) şi Ciuc (Olt), iar pasurile sunt Oituz şi Tihuţa. Dintre marile rezervaţii naturale, în grupa centrală se află Parcul Naţional Ceahlău, situat în Masivul Ceahlău şi Cheile Bicazului situată în partea centrală a Munţilor Hăşmaş.

Grupa sudică (Carpaţii de Curbură)

Limitele grupei Carpaţilor de Curbură sunt la nord Valea Oituzului, la sud Subcarpaţii Curburii, la est Subcarpaţii Curburii, iar la vestValea Prahovei şi Depresiunea Transilvaniei.

Relieful prezintă patru aspecte specifice: munţii sunt formaţi prin încreţire, este singura grupă montană formată doar din roci sedimentare, aici este epicentrul seismelor din ţară şi locul unde se produc numeroase cutremure, iar cel mai înalt vârf este Vârful Ciucaş de 1954 m.

Grupa sudică prezintă patru diviziuni: Ciucaş, Vrancei, Întorsurii şi Podu Calului. Depresiunile întâlnite sunt Braşov şi Întorsura Buzăului, iar pasurile sunt Oituz şi Predeal.

Bibliografie

• Butură, Valer – Străvechi mărturii de civilizaţie românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
• Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000