Clody Bertola
de la Enciclopedia României
Clody Bertola | ||
Născută | 12 august 1913, Bucureşti | |
Decedată | 28 decembrie 2007, Bucureşti | |
Ocupaţie | actriţă |
Clody Bertola (n. 12 august 1913, Bucureşti – d. 28 decembrie 2007, Bucureşti). Actriţă.
Biografie
Descendentă dintr-o familie nobilă italiană, a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti la clasa lui Ion Manolescu, în 1936, cu piesa Sfânta Ioana.
A fondat împreună cu Liviu Ciulei, în 1947, prima trupă a Teatrului Odeon. A jucat pe scenele Teatrului L.S. Bulandra, Teatrului de Comedie, Teatrului Naţional şi Teatrului Mic din Bucureşti, piese de autori clasici, printre care Anton Pavlovici Cehov, Lev Tolstoi, John Grisham, George Bernard Shaw, Tennessee Williams, Bertolt Brecht, Friedrich Dürrenmatt, Paul Foster, Eugene O’Neill ş.a.
A excelat în „montările-capodoperă” ale celor doi soţi ai săi, Cum vă place, în regia lui Liviu Ciulei şi Livada cu vişini, în regia lui Lucian Pintilie, două montări care au revoluţionat teatrul românesc. „A fost protagonista unor «spectacole-locomotivă», cum le numeşte Liviu Ciulei, care trag o mişcare teatrală înainte: Cei din urmă, Azilul de noapte, Pescăruşul, Omul care aduce ploaia, Sfânta Ioana, Un tramvai numit dorinţă, Opera de trei parale, Play Strindberg, Elisabeta I, Lungul drum al zilei către noapte ” (Ludmila Patlanjoglu).
A avut şi câteva roluri episodice în filme: Ciulinii Bărăganului (1957), Facerea lumii (1971), Felix şi Otilia (1971), Ciprian Porumbescu (1972), Profetul, aurul şi ardelenii (1977).
„Inegalabila”, „Unica”, „Prinţesa inefabilului”, „Actriţa cu majuscule”, „Doamna Teatrului”, „Regina contrastelor”, cum a fost numită de-a lungul carierei, a cerut prin testament ca trupul să nu fie dat pământului, cenuşa sa să fie împrăştiată peste dealurile din Assisi, Italia. A fost incinerată la Crematoriul Vitan-Bârzeşti.
„Şi în teatru se împrăştie în aer ceva din fiinţa ta şi ţi se întoarce, amestecat cu emoţia spectatorului, dar asta se termină în momentul în care a căzut cortina. Pelicula fixează fluidul ăsta între fiinţe, fixează personalitatea şi inefabilul unei personalităţi. Poate că de asta am iubit atât filmul şi am vrut să-l fac. Îmi dădea sentimentul că rămân” (Clody Bertola).
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.