Cocuţa Ecaterina Conachi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Cocuţa Ecaterina Conachi
Replace this image female.png
Născută 17 august 1828, Iaşi
Decedată 22 februarie 1870, Roma

Cocuţa Ecaterina Conachi (n. 17 august 1828, Iaşi – d. 22 februarie 1870, Roma). Militantă pentru unificarea Principatelor.

Biografie

A fost fiica logofătului moldovean Costache Conachi şi a Smarandei Negri. Şi-a definitivat profilul intelectual într-o perioadă de prefaceri modernizatoare, intrând în contact, prin mijlocirea familiei, cu scrieri revoluţionare ce au marcat secolul al XIX-lea. În 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, desemnat, după moartea lui Theodor Balş, caimacam al Moldovei. Convingerile sale civice au devenit manifeste în contextul luptei pentru unire din Moldova.

Ecaterina Cocuţa Conachi a reuşit să se impună în faţa trimisului Constantinopolului, soţul său, care avea comandamente clare în ceea ce privea soarta Principatelor. Astfel, aceasta avea să-l silească pe Nicolae Vogoride să-l înlăture politiceşte pe Constantin Catargiu, antiunionist declarat, ameninţând în caz contrar cu divorţul şi cu plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea soţiei pierdută în proaste plasamente.

A reuşit, prin violarea corespondenţei dintre trimisul Porţii şi demnitarii constantinopolitani, să descopere şi să invalideze complotul pregătit cu sprijinul Imperiului Habsburgic, prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile din Moldova. Scrisorile au fost înmânate spre publicare de către Costache Negri cotidianului bruxellez «L’Étoile d’Orient». După împlinirea actului Unirii l-a părăsit pe Nicolae Vogoride şi a călătorit în Europa. După moartea acestuia, survenită în 1862, s-a recăsătorit cu principele Emanuele Ruspoli, care a devenit unul dintre apropiaţii regelui italian Vittorio Emanuele II. Ecaterina Cocuţa Conachi a cunoscut astfel cele mai elitiste cercuri politice şi artistice italiene, fiind o temerară susţinătoare a procesului de unificare, aşa cum se manifestase şi în cazul României. A murit doborâtă de febră palustră şi a fost înmormântată la moşia familiei de la Ţigăneşti.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.