Comuna Câineni

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Comuna
Câineni

Judeţul Vâlcea (VL)
Stema judetului Valcea.png
Localităţi componente
Câinenii Mici, Câinenii Mari, Greblești, Priloage, Râu Vadului, Robeşti
Suprafaţă 25.4 km²
Populaţie 2577 locuitori (2003)
Densitate 101.46 loc./km²
Pagină web http://primariacaineni.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Câineni este o comună în judeţul Vâlcea, în regiunea etnografică Ţara Loviştei.

Amplasare

Comuna Câineni este poziţionată în partea de nord-nord-est a Ţării Loviştei şi a judeţului Vâlcea, respectiv în extremitatea nord-estică a Olteniei şi aproximativ în zona central-sudică a României 20. Coordonatele geografice între care este cuprinsă comuna, sunt: 45º29' (limita sudică) - 45º35'05 (limita nordică) latitudine nordică şi, respectiv, 24º19' (limita vestică) - 24º29'15 (limita estică) longitudine estică, şi este străbătută de râul Olt de la nord la sud, pe o distanţă de 14 km.

În partea de nord, comuna se învecinează cu localităţile Boiţa şi Turnu Roşu din judeţul Sibiu; în partea de nord-est, cu perimetrul urban Avrig, judeţul Sibiu şi cu comuna Perişani; în partea de est - cu comuna Boişoara, în partea de sud - cu comuna Racoviţa, iar în partea vest - cu perimetrul urban Brezoi (toate din Judeţul Vâlcea).

Administrare

Comuna Câineni însumează o suprafaţă de aproape de 260 km². Satele care compun comuna Câineni sunt: Câinenii Mici (sau Câineni de Argeş) care este şi centrul administrativ al comunei, Câinenii Mari (sau Câineni de Vâlcea), Grebleşti, Robeşti, Priloage şi Râu Vadului. Ultimele două localităţi, deşi oficial sunt declarate sate, în realitate ele sunt cătune, neavând nici şcoală şi nici biserică. Câinenii Mici se află pe malul stâng al Oltului, acolo unde acesta, scăpând din strânsoarea primului tronson al defileului Turnu Roşu – Cozia, face un cot larg (Ostrov). I se mai spune şi Câineni de Argeş, deoarece multă vreme a aparţinut din punct de vedere administrativ de judeţul Argeş.

Acces

E81/DN7, DN7D şi linia ferată Piatra Olt-Sibiu sunt principalele căi de comunicaţie care străbat comuna Câineni. Partea locuită a comunei Câineni este străbătută de calea ferată Piatra Olt – Sibiu şi de două căi rutiere importante: şoseaua naţională E 81/DN 7, Râmnicu-Vâlcea – Sibiu, care trece prin Robeşti, Câinenii Mari şi Râu Vadului, şi drumul naţional DN 7D, Câineni – Perişani – Sălătruc – Curtea de Argeş, vechiul drum antic Calea Mare, transferat în 2003 de la administraţia judeţeană (DJ) la cea naţională (DN).

Valea Oltului, mai ales de la Câineni spre nord, a rămas drum istoric permanent ca şi “drumul cel vechiu”, Calea Mare, ce vine de la Curtea de Argeş şi Sălătruc, trecând prin Perişani, Titeşti, Boişoara, Grebleşti şi Câinenii Mici. Pe acest drum, şi implicit “prin Câineni, veacuri de-a rândul, oierii sibieni îşi mânau turmele la iernat spre bălţile Dunării. Aici era «punctul» de numărare şi de carantină a oilor”. “Drumul cel vechiu”, văzut în întregul său, este “format din două fragmente: unul pe malul Oltului, din Transilvania până la Câineni, şi altul prin Loviştea din Câineni şi până la Perişani – Sălătruc”.

Relief

Relieful comunei Câineni se poate încadra în două tipuri caracteristice, diferenţiate după altitudine: un relief depresionar, intramontan sau de deal, unde altitudinea variază între 400 – 900 m, şi un relief montan cu înălţimi de peste 1.000 m. Altitudinile extreme sunt de 340 m la nivelul Văii Oltului, în Câinenii Mici, şi respectiv 2.361 m în vârful Budislavu, cel mai înalt vârf, Ciortea, de 2.462 m, aflându-se, din punct de vedere administrativ, pe teritoriul comunei Titeşti, deşi graniţa dintre cele două comune trece, pe o distanţă scurtă, şi prin muntele Ciortea.

Cele două trepte de relief fac parte din marea unitate a Carpaţilor Meridionali (Masivul Făgăraş – la est şi Masivul Parâng – la vest). În această zonă, cu relieful predominant muntos, se evidenţiază Valea Oltului, care pătrunde în Depresiunea Loviştei prin partea de nord a judeţului Vâlcea, la graniţa cu judeţul Sibiu, şi străbate comuna Câineni prin partea sa centrală, constituind o evidentă limită naturală între masivele muntoase menţionate.

Relieful depresionar, intramontan, formează partea locuită a comunei, ca de altfel a întregii Ţări a Loviştei, iar acesta, împreună cu relieful montan, formează comuna ca unitate administrativ-teritorială. Relieful depresionar, intramontan, este de tip colinar, de origine sedimentară. El este alcătuit din plaiuri parţial împădurite şi din goluri (fâneţe sau terenuri arabile), fragmentate de văi scurte, cu partea inferioară largă, aluvionară. Relieful montan este reprezentat, în comuna Câineni, de ultimele culmi cristaline ale Munţilor Făgăraş, în est, şi ale Munţilor Lotrului – în vest.

Clima

Clima comunei Câineni este determinată de aşezarea sa geografică în depresiunea intramontană a Loviştei şi dispunerea sa pe culoarul transversal al Văii Oltului. Exceptând zona satului Grebleşti, comuna Câineni este expusă circulaţiei intense de aer pe direcţia nord-sud – sud-vest, care uneori generează vânturi puternice. Din cauza deschiderii sale în Defileul Oltului, în Lovişte nu au loc stagnări de aer rece, aşa cum se întâmplă în depresiunile închise. Deschiderea menţionată permite o circulaţie accentuată a aerului şi o scurgere continuă de aer rece, prăvălit din zonele muntoase în lungul Oltului. Dispunerea geografică a comunei nu induce în zona depresionară scăderi masive de temperatură pe durate lungi de timp, aşa cum se întâmplă în toate depresiunile intramontane.

În general, temperatura aerului este condiţionată de anotimp şi de relief, variind iarna între - 25°C şi +5°C, iar vara – între +20°C şi +30°C. Data primului, ca şi a ultimului îngheţ, variază în raport cu altitudinea şi condiţiile meteorologice din perioada respectivă (sfârşitul lui septembrie – începutul lui octombrie şi, respectiv, sfârşitul lui aprilie – începutului lui mai).

Sub aspect pluviometric, numărul zilelor ploioase variază între 100 şi 150 pe an, iar cantitatea de precipitaţii atinge o medie anuală de 800 – 900 mm (raportat la suprafaţa totală a comunei)

Vegetaţia

Pentru a caracteriza vegetaţia şi fauna, trebuie precizat că din punct de vedere biogeografic, partea de nord a judeţului Vâlcea, în care se înscrie şi teritoriul comunei Câineni, aparţine provinciei dacice, diviziune a subregiunii euro-siberiene. Aceasta se caracterizează printr-o floră şi faună central – europeană, cu un mare număr de endemisme dacice. Depresiunea Loviştei aparţine în întregime etajului fagului, partea ei cea mai joasă fiind domeniul pădurilor de fag în amestec cu gorun. După natura solurilor formate, pădurea ocupa, cu câteva secole în urmă, aproape în întregime teritoriul actual al comunei Câineni. Având în vedere poziţia geografică a comunei în nordul Depresiunii Loviştea, cu un relief predominant montan, dar fragmentat de văi destul de largi şi adânci, inclusiv culoarul Oltului ce coboară la altitudinea de 340 m, vegetaţia este dispusă etajat, în funcţie de diversitatea şi altitudinea formelor de relief.

Ca ţinut de veche locuire, cu populaţie relativ densă, Loviştea a fost despădurită treptat, atât în sectoarele cu altitudini înalte, cât şi în vatra depresiunii, astfel încât suprafeţele despădurite au devenit păşuni alpine cu întinderi mari pentru numeroasele turme de oi şi cirezi de vite, sau pajişti secundare, utilizate ca fâneţe şi păşuni, uneori şi ca terenuri agricole.

Vegetaţia etajată din partea superioară începe cu pajişti montane şi tufişuri pitice, fiind imediat urmată de păduri de conifere care se prezintă în benzi restrânse şi discontinui. Limita superioară a pădurilor de conifere şi a tufişurilor pitice variază între 1500 şi 1800 m. Pădurile de molid au o repartiţie mult diferită de la un masiv muntos la altul, iar către partea inferioară a etajului apare bradul alb (Abias alba). Mai jos, întunecimea şi monotonia pădurilor de molid este întreruptă de prezenţa fagului, care poate fi întâlnit şi în pâlcuri de făgete pure. Pădurile de fag au întinderea cea mai mare în raport cu celelalte păduri montane. Pe fragmentele de terase şi pe dealurile netezite, pe agestrele şi glacisurile vechi, consolidate, apar păduri de gorun în amestec cu gârniţă, ulm, paltin, carpen, jugastru, frasin, tei, în asociere cu stratul de subarbuşti reprezentat mai ales prin lemn râios, alun, corn şi sânger, plante urcătoare ca iedera şi curpenul şi diverse specii de muşchi.

La rândul ei, lista florei erbacee este de mare extensiune, aici găsindu-se păiuşul, firuţa de pădure, vioreaua, brebenelul, ghiocelul, diverse rogozuri, ferigi, laptele câinelui, urzica moartă galbenă, cucuta de pădure, apoi murul, măceşul, zmeurul, afinul etc.

Pe valea largă a Oltului şi pe cele ale afluenţilor acestuia, se întâlnesc zăvoaie cu sălcii şi răchite, plute, cătini şi arini, iar dintre plantele cu flori, specii de piciorul cocoşului, izmă, veronică, broscariţă, brusture etc. Dintre speciile pomicole, sunt răspândite prunul şi nucul.

Fauna

Înălţimile alpine constituie domeniul caprelor negre, al unor păsări cum sunt fâsa de munte, brumăriţa şi acvila de munte. În pădurile de răşinoase şi făgete trăiesc ursul brun, porcul mistreţ, jderul de copac, râsul, mai rar jderul de piatră sau beicanul, cerbul şi căprioara. Pe dealurile mai joase, cu altitudini de sub 1.000 m, o mare răspândire o au lupul, vulpea, viezurele, iepurele, căpriorul, mistreţul, veveriţa, pisica sălbatică şi pârşul.

Dintre păsările care populează aceste zone, amintim cocoşul de munte, potârnichea, cocoşul de mesteacăn, ierunca, ciocănitoarea de munte, şorecarul (Buteo buteo) etc.

Toate râurile de munte cu ape limpezi şi repezi constituie domeniul păstrăvului alături de care se pot găsi mreana de munte sau moioaga, boişteanul, zăvlecul sau zgălvocul, lipanul, ţiparul şi scobarul. Cursul Oltului intră în zona de răspândire a somnului, cleanului, mrenei şi scobarului. Până la începutul anilor ’70, aceste specii de peşte se găseau din belşug în Olt după care, datorită poluării apelor sale cantitatea de peşte s-a redus dramatic.

Solurile

În comuna Câineni, ca urmare a diversităţii condiţiilor fizico-geografice, scoarţa terestră se prezintă ca un înveliş complex, cu variaţii de la solurile pajiştilor alpine până la solurile brune de pădure şi la cele slab evoluate din lungul văilor largi. Acestea aparţin în general categoriei solurilor podzolice, formate sub vegetaţia de pădure. În arealul comunei, la altitudini de peste 1700 – 1800 m, sub pătura ierburilor din pajiştile alpine, există un strat de sol subţire de culoare cenuşie – negricioasă. Mai jos, în etajul pădurilor de conifere şi de fag, solurile sunt brune, acide, montane, puternic scheletice.

Bordura munţilor şi treapta de înălţimi mai joase din lungul Oltului sunt acoperite cu sol brun, montan tipic sau podzolit. Dealurile cu altitudini de până la 1000 m reprezintă domeniul de dezvoltare a solurilor brune de pădure, aflate în diferite stadii de podzolire.

Grosimea solului variază de la 2 – 5 cm în zonele alpine şi până la 10 – 30 cm în zonele cultivate ale comunei. Din punct de vedere agricol, solurile sunt puţin fertile, pământul arabil din comuna Câineni încadrându-se în categoria a-V-a de fertilitate. În plus, din cauza fragmentării reliefului şi a intensităţii proceselor de denudare a versanţilor, pătura de sol este supusă în mare măsură spălării şi eroziunii, făcând-o mai puţin aptă pentru agricultură. De aceea, terenurile cultivate apar în petice întrepătrunse cu fâneţe, cu păşuni şi cu cele neutilizate agricol. Astfel, versanţii se înfăţişează ca un adevărat mozaic de parcele foarte variate ca geometrie, diferit utilizate, care cer o îngrijire aparte prin fertilizarea solului, ca şi prin ocrotirea stabilităţi lui.

Demografie

Primul recensământ al populaţiei din satele actualei comune Câineni s-a realizat în anii 1773 – 1774, în perioada în care Ţara Românească şi Moldova erau administrate de feldmareşalul rus P. A. Rumianţev, în timpul războiului ruso-turc din anii 1769 – 1774. Anterior, la 1722, sub stăpânirea austriacă, se întocmise Conscripţia vir(o)montină, după numele celui desemnat să o realizeze, italianul Viromonte (germanizat - Virmond). Conscripţia menţionată este cea mai veche înregistrare sistematică a satelor şi a populaţiei, fiind dispusă pentru a lămuri problemele fiscale din cele 5 judeţe ale Olteniei aflate sub stăpânirea austriacă. Totalul populaţiei din fiecare sat era unul probabil, deoarece el se obţinea prin multiplicarea numărului de gospodării “notate” cu 5, media numărului de membri dintr-o gospodărie.

După catagrafia realizată de administraţia rusă din anii 1773 – 1774, Loviştea trecea şi în Vâlcea până la Lotru, purta numele de “plasa Loviştea”, avea 16 sate şi era înregistrată cu 252 de capi de familie (gospodării, familii). Localitatea Câineni (ambele sate) era catagrafiată cu 61 de familii, Grebleşti – cu 20 de familii şi Robeşti – cu 11 familii. Nu toate familiile au putut fi recenzate, datorită unei molime de ciumă, “căci nimeni n-a putut merge în satele respective”.

Pentru a afla numărul locuitorilor din fiecare sat, autorităţile ruseşti au procedat aşa cum au procedat anterior cele austriece când au întocmit Conscripţia viromontină, adică numărul capilor de familie s-a înmulţit cu 5, rezultând: pentru Robeşti – 55 de locuitori, pentru Câineni (ambele sate şi foarte probabil şi Râu Vadului) – 305 locuitori şi pentru Grebleşti – 100 de locuitori.

În anul 1831, în conformitate cu prevederile Regulamentului Organic, s-a realizat Catagrafia Obştească a Ţării Româneşti. Acţiunea a avut un caracter administrativ, fiind dispusă pentru “aşezarea impozitelor”. Aici apare “plaiu Loviştei – judeţul Argeş” care includea şi satele actualei comune Câineni. Din Catagrafie, se constată că la aceea vreme exista un singur sat Câineni, de o parte şi de alta a Oltului, separarea lor făcându-se după anul 1838, când plaiul Loviştea a fost împărţit între judeţele Argeş şi Vâlcea.

Pe harta rusească a Moldovei şi Ţării Româneşti de la 1835, care prezintă hotarele principatelor, ţinuturilor şi judeţelor, apoi numele târgurilor şi oraşelor, satelor şi cătunelor, mânăstirilor şi schiturilor, apelor şi pădurilor, precum şi cifra populaţiei satelor şi oraşelor, apare înscris doar satul Robeşti cu 40 de gospodării, însemnând în jur de 200 de locuitori.

În Indicele după judeţe a comunelor orăşiene şi rurale din Muntenia de la 1861, comuna Câneni plasa Loviştea, judeţul Argeş, apare cu satul Câneni ca având 85 case, 100 familii şi aproximativ 500 locuitori, şi cu satul Grăblesci ca având 105 case, 106 familii şi aprox. 530 locuitori. În aceeaşi lucrare, comuna Câneni, plaiu Cozia, judeţul Vâlcea apare cu satul Câneni şi cătunul Râu Vadului ca având 69 case, 86 familii şi circa 430 locuitori, şi cu satele Robesci şi Sărăcinesci ca având împreună 77 case, 83 familii şi aproape 415 locuitori.

În Câineni de Vâlcea, în anul 1930, din 750 de locuitori, 665 erau români şi restul de alte etnii: 4 maghiari, 2 germani, 2 sârbi, 2 polonezi, 1 evreu şi 72 romi. În Râu Vadului din 135 de locuitori, 100 erau români şi restul de alte etnii: 3 maghiari, 7 germani, 1 sârb, 21 ruşi şi 3 romi. În Robeşti din 368 de locuitori, 337 erau români şi restul de alte etnii: 1 german, 1 evreu şi 29 romi.

Începând cu anii 1960 şi până după revoluţia din decembrie 1989, au existat mişcări migratorii, diurne ale unei părţi a populaţiei dinspre comuna Câineni în afara ei, în special spre Sibiu, Tălmaciu şi Mârşa, datorită angajărilor masive în sfera producţiei industriale (navetişti şi o mică parte stabilită în localităţile menţionate). În diferite perioade de timp, au existat puternice mişcări migratorii ale populaţiei şi înspre comuna Câineni. Aceste mişcări migratorii s-au datorat venirii sezoniere în comună a unui număr apreciabil de lucrători forestieri, în special din Maramureş, precum şi realizării unor lucrări de anvergură pe teritoriul comunei, în special în domeniul energetic (construcţia liniei electrice de înaltă tensiune de 400 KV, captarea apelor Văii Urii pentru lacul de acumulare al hidrocentralei de pe Lotru, construcţia centralelor electrice de mică putere, aşanumitele CHEMP-uri, de pe Boia).

În mod îngrijorător, s-a redus cu precădere populaţia tânără şi de vârstă mijlocie, satele comunei Câineni fiind locuite în prezent, în proporţie de aproape 50%, de o populaţie vârstnică (peste 60 de ani).

<lines size=450x180 title="Evoluţia populaţiei din comuna Câineni (1930-2002)" ymin=0 ymax=4200 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1930,2881 1941,3381 1956,3658 1966,4144 1977,4129 1992,3002 2002,2773 </lines>

Date statistice

Următoarele date statistice se referă la anii 1990 şi 2003:

Indicator 1990 2003
Suprafaţa totală 25.012 ha 25.447 ha
Numărul locuinţelor 1.163 1.135
Lungimea străzilor 47 km 47 km
Lungimea străzilor modernizate 12 km 15 km
Lungimea reţelei de distribuţie a apei potabile 2,8 km 4,3 km
Numărul de salariaţi 844 220
Suprafaţa agricolă 4.986 ha 4.404 ha
Suprafaţa arabilă 470 ha 470 ha
Suprafaţă păşuni naturale 2.915 ha 2.663 ha
Suprafaţă fâneţe naturale 1.901 ha 1.263 ha

Bibliografie

  • Pătraşcu, Marian; Daneş, Nicolae - Monografia comunei Câineni - judeţul Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea 2008 ISBN 978-973-7981-51-6
Adus de la „http://www.enciclopediaromaniei.ro/w/index.php?title=Comuna_Câineni&oldid=56910”