Comunitatea evreiască din Transilvania secolelor XVIII – XIX

Anul 1850 este de referinţă pentru dezvoltarea demografică şi organizatorică a comunităţii evreieşti transilvănene. În număr de circa 15.000 – peste 22% din ei în mediul urban – evreii erau organizaţi în zeci de comunităţi cu sinagogi, rabini, instituţii de cult şi de învăţământ proprii.

Regimul dualist austro-ungar îşi caută apartenenţa la o Europă liberală, modernă, conferind drepturi şi libertăţi cetăţeneşti evreilor din Ungaria şi Transilvania, în jurul anului 1867. Totuşi, de-abia în anul 1895 religiei iudaice i s-a consfinţit statutul legal. Din 1898, rabinii au fost salarizaţi de stat.

Demografie

De remarcat este faptul că evoluţia demografică reflectă o creștere generală a populaţiei evreieşti din Transilvania istorică, Banat, Arad, Bihor, Maramureş şi Satu Mare în perioada 1869- 1910.

Procesul de urbanizare înregistrează progrese considerabile, ponderea evreilor din oraşele mari (Arad, Cluj, Oradea, Satu Mare, Târgu-Mureş, Timişoara) atingând în 1910 rata de 18,5% din populaţia totală evreiască.

Comerţ

Creşterea demografică se împleteşte cu progrese ale participării evreieşti în toate ramurile economice, în condiţiile dispariţiei piedicilor din perioadele anterioare.

Procesul de industrializare beneficiază de importante iniţiative evreieşti, cu deosebire în următoarele industrii: alimentară, de morărit, alcool, textile, încălţăminte, materiale de construcţii, chimică, metalurgică, de prelucrare a lemnului, construcţii de maşini. Uzinele textile din Arad, fabricile de încălţăminte din Oradea şi Cluj, Industria Sârmei din Câmpia Turzii, uzina de vagoane din Satu Mare, uzinele metalurgice de la Reşiţa şi Anina, fabricile de îngrăşăminte chimice de la Arad şi Timişoara sunt şi rezultate ale contribuţiei evreieşti.

Asociaţia Naţională a Industriaşilor din Ungaria a fost întemeiată în 1901 la iniţiativa lui Francisc Chorin (1842- 1925), nepotul rabinului-şef Aaron Chorin din Arad, preşedinte al companiei carbonifere care deţinea 40% din producţia de cărbuni a ţării.

În 1912, la Oradea, 38 din cele 51 fabrici, 10 din cele 16 tipografii, 6 din cele 13 farmacii, 14 din cele 15 cafenele, aparţineau evreilor, iar din 68 de medici, 48 erau evrei.

Comerţul cu grâne, lemn, lână sau animale era în mare parte desfăşurat de întreprinzători evrei. Tot ei achiziţionau sau dădeau în arendă întinse proprietăţi agricole.

Procesul de modernizare instituţională implică o organizare diversificată, caracteristică societăţii evreieşti din această parte a Europei, organizare menţinută până la Holocaust şi instaurarea regimurilor comuniste.

Învăţământ. Mediul cultural

Evreii evoluau foarte bine şi în numărul studenţilor. În anul 1901, 21,66% dintre studenţii din Ungaria erau evrei. Spre exemplu, în anul 1912, la Universitatea din Cluj erau înregistraţi 196 de evrei dintr-un total de 2.343 de studenţi.

Până la începutul secolului al XX-lea numărul şcolilor elementare evreieşti din Transilvania a ajuns la 56. Aceste şcoli îmbinau în programa lor de învăţământ materiile predate în şcolile de stat cu elemente de limbă ebraică şi religie iudaică.

Literatura rabinică, ştiinţele iudaice, filosofia religiei şi istoria evreilor îşi găsesc eminenţi reprezentanţi: Alexander Kohut (1842- 1894), Leopold Kecskemeti (1865- 1936) sau Jacob Singer (1867- 1940).

Printre marii artişti ai vremii îi regăsim pe sculptorul Jacob Guttman (1815-1861) sau pictorii Izidor Kaufmann (1853-1921) şi Alexandru Bihari (1856-1906).

Integrare

Reacţia majorităţii evreilor din Ungaria şi Transilvania se materializează în supralicitarea eforturilor de integrare în societatea maghiară prin maghiarizarea numelor, cultivarea identităţii culturale maghiare şi dovezile de ataşament patriotic.

Bibliografie

• Academia Română - Centrul de Studii Transilvane, Istoria Transilvaniei vol. III (de la 1711 până la 1918), Cluj- Napoca, 2008 ISBN 978-973-7784-35-3