Diniaş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Diniaş

Comuna Peciu Nou
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Dinias.JPG
Atestare 1717
Populaţie 1007 locuitori
Cod poştal 307311

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Diniaş (în limba sârbă: Dinjaš) este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Peciu Nou.

Localizare

Se situează în zona de vest a judeţului Timiş, la circa 25 km vest-sud-vest de municipiul Timişoara, în Câmpia Timişului. Se învecinează la nord cu Sânmihaiu German, la nord-est cu Sânmihaiu Român, la est cu Şag şi Parţa, la sud-est cu Peciu Nou, la sud-vest cu Sânmartinu Sârbesc iar la vest cu Sânmartinu Maghiar, Uivar şi Răuţi.

Istorie

Comparativ cu satele mult mai vechi din Banat, Diniaşul este un sat relativ mai nou. Prima atestare documentară coincide cu Conscripţia generală a Banatului care a avut loc în 1717. Acest recensământ a înregistrat atunci localitatea Dingnas, cu 50 de case, aparţinând de districtul Timişoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbeşti la nord de Dunăre. De la apariţia lui, el a fost locuit în marea majoritate de sârbi, printre care s-au aflat şi români.[1] Începând cu 1779 a fost alipit de judeţul Torontal, de care a aparţinut până la unirea Banatului cu România. În această perioadă de administraţie austro-ungară, a purtat esenţial acelaşi nume, Dinyas, cu mici modificări. Biserica ortodoxă sârbească a fost construită în 1835. În perioada interbelică a purtat pentru scurt timp numele Sălişte, de la Selişte - numele pe care îl purta locul unde s-au aşezat sârbii la întemeierea satului.

Între 1951-1956, din Diniaş au fost deportate în Bărăgan 167 de persoane[2].

Demografie

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153,F5B800,DE3163 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, sârbi

1880,1389,-,1293 1900,1657,8,1520 1910,1665,31,1578 1930,1656,7,1636 1941,1550,15,1532 1966,1175,138,1020 1977,1200,370,693 1992,959,488,399 2002,1007,674,297 </lines>

Satul a fost în trecut locuit aproape exclusiv de sârbi. Sârbii au fost majoritari până la începutul anului 1990, când balanţa etnică s-a înclinat în favoarea românilor. Cu toate că românii au locuit împreună cu sârbii pe aceste meleaguri, până după al doilea război mondial, ei nu au constituit o comunitate importantă. După război, o mare parte dintre sârbi a început să părăsească localitatea, fiind treptat înlocuiţi de români.

La recensământul din 2002, populaţia satului era de 1.007 locuitori, în creştere cu 5% faţă de 1992. Această creştere poate fi explicată prin faptul că economia zonei s-a îmbunătăţit şi că Diniaşul beneficiază de apropierea de Timişoara. Conform aceluiaşi recensământ, românii constituie 67% dintre locuitori, faţă de 51% cât reprezentau în 1992. Comunitatea sârbă a scăzut la numai 30%, faţă de 41% cât reprezenta în 1992.

Din punct de vedere religios, populaţia este mult mai omogenă, întrucât românii şi sârbii sunt majoritari creştini ortodocşi. Astfel, numărul credincioşilor ortodocşi este de 879 sau 87%. A doua comunitate ca număr este cea penticostală, cu 119 credincioşi (sau 12%).[3]

Economie

Economia satului este predominant agricolă. Are suprafeţe importante cultivate cu grâu. Se mai cultivă plante protejate şi cartofi timpurii. În mod deosebit, la Diniaş se recoltează cantităţi mari de plante medicinale, în special muşeţelul. Se mai practică şi piscicultura în iazuri special amenajate.

Personalităţi locale

Bibliografie

  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

Note

  1. Creţan, p. 118
  2. Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan, coordonator Silviu Sarafolean, Deportaţii în Bărăgan, 1951-1956, Editura Mirton, Timişoara, 2001 ISBN 973-585-424-4
  3. Varga E. Statistică recensăminte după religie, jud. Timiş 1880 - 2002