Dionisie Pop Marţian

Dionisie Pop Marţian
Dionisie Pop Marţian
Naţionalitate		român
Născut		1829, Ponor, Alba
Decedat		2 iulie 1865, München
Ocupaţie		economist, statistician

Dionisie Pop Marţian (n. 1829, Ponor, judeţul Alba – d. 2 iulie 1865, München), economist, statistician, organizatorul statisticii moderne din România.

Biografie

S-a născut în 1829 în satul Ponor (Ponorelul) din judeţul Alba, în Munţii Apuseni, într-o familie de moţi. Studiile primare le-a făcut în satul natal, apoi a urmat seminarul ortodox de la Sibiu şi Blaj. Examenul de maturitate l-a susţinut în 1853 iar la vârsta de numai 18 ani, a participat la toate cele 3 adunări naţionale de la Blaj, în anul 1848. A fost unul dintre apropiaţii lui Avram Iancu, fiind însărcinat de către acesta în vara anului 1848 cu stabilirea unei tabere de luptători la Câmpeni. Datorită tenacităţii şi dinamismului său, precum şi datorită ataşamentului faţă de cauza revoluţiei româneşti din Transilvania, Dionisie Marţian a fost numit de către Comitetul Naţional Permanent de la Sibiu, prefect al Legiunii Sebeşului. Legiunea comandată de el a ajuns datorită priceperii sale la un număr impresionant de 8.000 luptători, cu care a luptat în luna noiembrie 1848 în zona Aiudului.

După absolvirea studiilor primare s-a îndreptat către facultatea de ştiinţe juridice şi către cea de ştiinţe politice de la Viena, ca bursier al Arhiepiscopiei de Blaj. În 1857 termină studiile şi pleacă la Bucureşti, susţinut fiind de ministrul de finanţe de la acea vreme, Nicolae Kretzulescu. Încă de la sosirea în Bucureşti, a propus guvernului înfiinţarea unui birou statistic, convins de imposibilitatea cunoaşterii situaţiei economice în lipsa unei statistici organizate. Totodată a propus înfiinţarea unei catedre de economie politică, absolut necesară pentru propagarea ştiinţelor economice moderne. Catedra a fost în final scoasă la concurs de către Eforia Şcoalelor din Bucureşti, dar maşinaţiile politice l-au împiedicat să o ocupe pe motiv că era „singurul candidat”.

În ce priveşte biroul de statistică, a reuşit să-l înfiinţeze la 28 aprilie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A fost numit şef al acestui Biroul Statistic Permanent de pe lângă „departamentul din Năuntru” al Munteniei. Anul următor, după cum preconiza Marţian, Biroul Statistic a început publicarea „Analelor statistice” şi a „Analelor economice”, publicaţii extrem de necesare pentru consolidarea celor două domenii.

A susţinut înfăptuirea reformei agrare din 1864 şi emanciparea ţăranilor, iar boierimea o vedea ca pe o clasă complet depăşită. Agricultura era pentru el „principala şi mica noastră industrie”. Considera că românii nu înţelegeau legăturile dintre economie şi politică şi că trebuie să facă „politică în economie şi economie în politică”. Era convins că industria este calea de scoatere a ţării din înapoiere şi că sprijinirea şi protejarea ei trebuia să devină o politică prioritară.

O contribuţie importantă adusă de Marţian gândirii economice româneşti a fost cea legată de ideea de „capital uman”, pe principiul că „educaţia trebuie să fie învăţământul vieţii”. Despre instrucţia şi educaţia economică spunea că este „garanţia integrităţii naţionale”, că este imperativă crearea de şcoli comerciale şi a unui învăţământ politehnic adaptat cerinţelor industriei şi că „munca în serviciul ştiinţei asigură triumful omului asupra naturii”. Susţinea înfiinţarea de şcoli specializate, de cursuri pentru adulţi, de muzee industriale, laboratoare, biblioteci şi mai ales un politehnic pentru ştiinţele reale aplicate meseriilor, manufacturilor şi artelor.

A sprijinit pe toate căile dezvoltarea mijloacelor şi căilor de transport moderne, cu o atenţie deosebită faţă de rolul Dunării şi a reţelei de cale ferată, a legăturilor de transport cu Transilvania. A fost un bun cunoscător al chestiunilor economice de pe plan internaţional şi era convins de necesitatea unui răspuns protecţionist adecvat dat tendinţele economiilor dezvoltate de a deschide noi pieţe în ţările subdezvoltate, sub stindardul „comerţului liber”. S-a împotrivit atunci când Cuza a proclamat adoptarea liberului schimb, argumentând că în timp ce toată Europa salută mişcarea guvernului român, Anglia şi Franţa nu încetaseră o clipă să fie protecţioniste. ”Dar oare noi nu avem nimic de a protege?” se întreba retoric.

Bolnav de tuberculoză, pleacă la München în speranţa de a-şi găsi vindecarea. Însă moare la 2 iulie 1865, la doar 36 de ani, în capitala bavareză. Datorită lipsurilor materiale, corpul lui nu a putut fi adus în ţară şi a fost înmormântat la München. Cu toate că s-a întocmit un act de înmormântare pe numele lui, mormântul nu a mai putut fi găsit niciodată.

Opera

Într-un studiu dedicat activităţii şi gândirii economice a lui Dionisie Pop Marţian, academicianul N.N. Constantinescu consideră că opera economică a lui Marţian poate fi grupată în 5 filoane distincte:

• Opera teoretică generală, menită a servi românilor la înţelegerea, promovarea şi apărarea interesului economic naţional;
• Analiza problemelor economice şi sociale româneşti în vederea găsirii de soluţii.
• Pregătirea intelectuală şi crearea unui sistem instituţional modern de statistică.
• Scoaterea în evidenţă a implicaţiilor teoriilor şi politicilor economice străine asupra României.
• Crearea unor publicaţii economice şi statistice profesionale româneşti, care să propage ideile economice în societatea românească.

În decursul scurtei sale vieţi, a publicat circa 90 de studii, articole şi analize, publicate mai ales în Analele statistice şi economice. În aceste studii analizează cu precădere problemele comerciale, vamale, financiare, de credit, agricole, industriale, statistice, de comunicaţii şi transporturi. Cea mai importantă carte publicată de el a fost Economia socială, apărută la Bucureşti în 1858. Era doar primul volum dintr-o operă mai largă pe care o plănuia, dar pe care nu a finalizat-o datorită morţii premature.

Bibliografie

• Constantinescu, N.N., Opera economică a lui D.P. Marţian şi actualitatea ei, în Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti 1997
• Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1