Eftimie Murgu

Eftimie Murgu
Eftimie Murgu
Naţionalitate		român
Născut		28 decembrie 1805, Rudăria, judeţul Caraş-Severin
Decedat		8 mai 1870, Budapesta, Ungaria
Mormânt la		Lugoj, judeţul Timiş
Ocupaţie		jurist, profesor de filosofie, politician
Părinţi		Simu şi Cumbria

Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, Caraş-Severin - d. 8 mai 1870, Budapesta), avocat, revoluţionar paşoptist, profesor de filosofie, unul dintre întemeietorii învăţământului filosofic românesc, politician.

Originea. Studiile

S-a născut la 1805 în satul Rudăria din judeţul Caraş-Severin (azi satul natal îi poartă numele). Tatăl său, Simeon (Simu) (d. 1840), era un ofiţer în Regimentul 13 grăniceri români bănăţeni din armata austriacă. Mama sa, Camelia (Cumbria), provenea dintr-o comună învecinată, Bănia.

A mai avut un frate, Nicolae (1812-1848), devenit ofiţer în Regimentul 13 grăniceri români bănăţeni din armata austriacă.

Eftimie Murgu şi-a început studiile în comuna natală, apoi la Caransebeş, unde tatăl său s-a mutat în interes de serviciu în anul 1815. Începând cu anul 1826 Eftimie studiază la Seghedin filosofia, apoi se transeferă la Budapesta unde studiază Dreptul, pe care îl termină în anul 1830 cu rezultate foarte bune. În capitala Ungariei s-a împrietenit cu Damaschin Bojinca şi a început să colaboreze cu revista Biblioteca Românească din Buda. În 1823 un oarecare Sava Tokoly publică la Halle o broşură care neagă cu vehemenţă originea latină a românilor. Ca răspuns, Murgu şi Bojinca publică o lucrare prin care combat tezele antiromâneşti ale lui Tokoly, Murgu în limba germană şi Bojinca în latină şi româneşte.

Profesor în Moldova

În 1834 pleacă în Moldova pentru a preda filosofia la Gimnaziul de la Trei-Ierarhi din Iaşi. Anul următor gimnaziul s-a transformat în Academia Mihăileană, unde Eftimie Murgu întemeiază catedra de filosofie. Are statut de „doctor în filozofie, mădular al Universităţii din Pesta, diplomat cesaro-crăesc, pravilist şi profesor de filozofie”. Ideile pe care le-a propagat la Iaşi, atât în rândul cunoscuţilor cât şi în rândurile elevilor săi, au iscat nemulţumiri în rândurile boierimii conservatoare. Responsabil cu învăţământul moldovenesc, Gheorghe Asachi l-a denunţat pe Murgu lui Mihail Sturza pentru atitudinea revoluţionară şi legăturile cu oponenţii domnitorului. În consecinţă Murgu a fost nevoit să-şi dea demisia.

La Bucureşti. Activitatea subversivă

Nevoit să părăsească Iaşiul, Eftimie Murgu s-a stabilit la Bucureşti, unde intenţiona să intre la Colegiul Sfântul Sava. A trebuit să aştepte un an de zile până la numire, timp în care a trăit din avocatură şi lecţii particulare de filozofie. Motivul era că Eforia Şcoalelor din Bucureşti era preocupată de renumele de revoluţionar şi de ideile lui Murgu şi de aceea a întârzia pe cât posibil numirea sa. Printre elevii care au luat lecţii particulare de filosofie de la Eftimie Murgu s-au aflat şi Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti, care vor deveni ulterior lideri de marcă ai revoluţiei din Ţara Românească.

În timpul şederii la Bucureşti, Murgu se împrieteneşte cu Dimitrie Filipescu şi profesorul francez I. A. Vaillant. Împreună cu aceştia pune bazele unei societăţi secrete a cărei activitate începe cu 1840. Mişcării i s-au alăturat la scurt timp Nicolae Bălcescu, D. Macedonski, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu, Constantin Telegescu şi alţii. Societatea îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei republicii democratice, pentru egalitatea în faţa legii şi constituirea unei armate revoluţionare. Societatea este descoperită în data de 20 octombrie şi singurul anchetat a fost Murgu, ceilalţi lideri reuşind să scape. În raportul comisiei de anchetă s-a dezvăluit printre altele că revoluţionarii urmăreau să înfiinţeze o guvernare revoluţionară „alcătuită din 6 mădulare şi un prezident”, să promulge o constituţie republicană şi să dea un nou nume ţării: Noua Românie. Altă idee propagată de Murgu care a stârnit reacţia negativă a cercurilor conducătoare a fost exproprierea latifundiilor în favoarea ţăranilor. Arestat, el este condus afară din Ţara Românească la Sibiu şi eliberat acolo.

Stabilirea la Lugoj

În aceste condiţii Murgu se stabileşte la Lugoj ca avocat. Aici iniţiază o campanie de emancipare a bisericii ortodoxe româneşti de sub ierarhia sârbească. Şi aici se alătură societăţii secrete „Constituţia”, înfiinţată în 1830, care milita pentru unirea românilor de pe ambele părţi ale Carpaţilor într-o singură republică. . Lui Murgu îi revine meritul de a fi mobilizat elementele româneşti şi de a le fi coagulat în jurul ideii naţionale, care va sta la baza revoluţiei din 1848.

Dar activitatea sa de propagandă naţională nu putea să scape de reacţia violentă a conservatorismului sârbesc, unguresc şi chiar românesc. În 1845 Murgu este denunţat chiar de către preotul Ioan Blidariu din Gavojdia, cu acuzaţia că agită spiritele româneşti împotriva ungurilor şi împotriva integrităţii statului. Ca urmare este condamnat la 4 ani de închisoare, astfel că ziua revoluţiei ungare din 15 martie 1848 îl găseşte pe Murgu în închisoarea din Buda. Împreună cu alţi condamnaţi politic este şi el eliberat. Se reîntoarce imediat la Lugoj şi regrupează în jurul lui forţele proromâneşti din Banat. Revoluţionarii lui Kossuth nu se împotrivesc mişcării lui Murgu, întrucât ea era îndreptată împotriva sârbilor, ceea ce putea fi şi în interesul lor.

Marea adunare naţională de la Lugoj

La 27 iunie 1848, Eftimie Murgu, cu autorizaţia guvernului maghiar, convoacă o mare adunare naţională la Lugoj. Adunarea în frunte cu Murgu a votat o moţiune care prevedea:

• 1. Înarmarea poporului român să se facă în timp de 6 zile pentru defensivă, apoi, după ce Statul a înarmat poporul să treacă în ofensivă.
• 2. Armele confiscate de Stat să fie redate poporului.
• 3. Eftimie Murgu să fie ales căpitan suprem al Banatului
• 4. Episcopii bănăţeni să fie supuşi căpitanului.
• 5. Să se ia în seamă şi naţionalitatea românilor.
• 6. Introducerea limbii române în toată administraţia din Banat.
• 7. Poporul depune jurământ pentru frăţietate, patrie şi pentru naţionalitate română.
• 8. Adunarea îl numeşte pe protopopul Petrovici din Lipova în funcţia de vicar episcopesc pentru dieceza Timişoara, iar pe protopopul Vuia pentru dieceza Vârşeţului.

Eftimie Murgu a înaintat această moţiune, împreună cu un raport, guvernului maghiar. El a arătat faptul că românii din Banat au decis în unanimitate să se desprindă de ierarhia bisericească sârbească şi că vor în fruntea bisericii româneşti reprezentanţi ai românilor. Tot el a ideat înfiinţarea unui voievodat românesc al Banatului şi reorganizarea bisericii româneşti în jurul mitropoliei româneşti de la Timişoara.

Deputat în parlamentul lui Kossuth

La alegerile care au avut loc în 1848, Eftimie Murgu a fost ales deputat în trei circumscripţii deodată: Lugoj, Oraviţa şi Făget, însă când s-a făcut validarea a optat pentru mandatul de Lugoj. Intrat în parlamentul lui Kossuth, s-a remarcat ca foarte bun orator (maghiara sa era extrem de aleasă) şi a luat chiar parte la şedinţa Consiliului de Miniştri din 13 aprilie 1849. Guvernul maghiar provizoriu i-a încredinţat misiunea de a-i împăca pe românii ardeleni.

Înăbuşirea revoluţiei.Activitatea postrevoluţionară. Ultimii an

După înăbuşirea revoluţiei şi capitularea de la Şiria, tribunalul militar austriac, Murgu a fost arestat la 1 septembrie 1849 şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. Prin sentinţa din 7 octombrie 1851, pedeapsa i-a fost comutată la 4 ani de închisoare şi confiscarea bunurilor. La proces Murgu a refuzat să se apere, invocând faptul că „nu este supus al ţării ungureşti”. Eliberat în 1853, s-a retras din viaţa politică. A mai trăit o perioadă la Vaţ, apoi s-a refugiat în Vechiul Regat. S-a reîntors în Ungaria abia după reinstaurarea sistemului constituţional, dar lugojenii nu l-au mai primit la fel de bine, astfel că s-a stabilit la Budapesta.

Totuşi, în 1861 a fost ales din nou deputat în Dieta de la Budapesta pentru circumscripţia Stamora-Moraviţa, alături de Vincenţiu Babeş şi de Aloisiu Vlad, vechiul său camarad de la 1848. S-a stins din viaţă la Budapesta, în data de 8 mai 1870 şi înmormântat în cimitirul Rerepesy. Osemintele sale au fost aduse în ţară în 1932 şi reînhumate în cimitirul de la Lugoj.

Lucrări

• Widerlegung der Abhandlung…, Ofen, 1830
• Ueber das Serben Congress – Memorandum (Despre congresul memorandiştilor sârbi), Pesta, 1865
• Discursurile parlamentare din 1848-1849
• Cursuri de filozofie predate în anul I de filozofie la Academia Mihăileană, Iaşi, 1835

Bibliografie

• Attila, Varga - Eftimie Murgu şi percepţia elitei ecleziastice din Banat la 1848-1849, în Neamţu, Gelu (coord.), Biografii paşoptiste. Culegere de studii, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006, pp. 92-101
• Cionchin, Ionel - Eftimie Murgu - «Zeul românilor bănăţeni», în Din galeria oamenilor de seamă, editura Ando Tours, Timişoara 2002
• Cosma, Aurel jr. - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Mariana Neguţu - In memoriam - Eftimie Murgu (1805-1870), articol, publicat în periodicul Muzeului Naţional de Istorie a României, nr. 17/2005, Bucureşti
• Suciu, D. I. - Revoluţia de la 1848-1849 în Banat, 1968, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti