Ella Negruzzi
de la Enciclopedia României
Ella Negruzzi | ||
Născută | 11 septembrie 1876, Hermeziu, judeţul Iaşi | |
Decedată | 19 decembrie 1948, Bucureşti | |
Ocupaţie | avocată | |
Partide | PNŢ | |
Părinţi | Leon Negruzzi |
Ella Negruzzi (n. 11 septembrie 1876, sat Hermeziu, comuna Trifeşti, judeţul Iaşi – d. 19 decembrie 1948, Bucureşti). Avocată. Prima femeie din România admisă în barou.
Biografie
Ella Negruzzi a fost fiica lui Leon Negruzzi şi nepoată a lui Costache Negruzzi. Tatăl său a decedat de timpuriu, astfel că ea şi fratele său, Mihai, au fost educaţi de fratele mai mic al tatălui, academicianul Iacob Negruzzi, profesor la Universitatea din Iaşi şi preşedinte al Academiei Române.
Absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii ieşene (1913), Ella Negruzzi a fost prima femeie admisă în barou şi care a primit dreptul de a pleda. A fost membră a baroului Galaţi şi, ulterior, Ilfov.
Pe lângă activităţile profesional , fondează societatea „Emanciparea femeii”, prin intermediul căreia a cerut expres echitate în viaţa publică pentru femei. Vedea emanciparea acestora prin prisma afirmării lor în toate domeniile şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Militând pentru reevaluarea statutului femeii în societatea românească şi-a îndreptat eforturile şi către femeile de la sat, încercând să le familiarizeze cu noile tendinţe în organizarea eficientă a muncii în gospodărie sau în educaţia copiilor.
S-a afirmat ca luptătoare neobosită împotriva pericolului fascist. În cadrul organizaţiei „Grupul avocaţilor democraţi”, creată în 1935, s-a manifestat ca o demnă reprezentantă a femeilor antifasciste, iar în 1936 a iniţiat „Frontul feminin”, organizaţie destinată mobilizării femeilor şi implicării lor active la toate nivelurile vieţii sociale şi politice. Actele sale publice s-au înscris pe linia modernizării de ansamblu a societăţii româneşti.
Pe plan politic, a fost membră a Partidului Naţional Ţărănesc şi a avut funcţia de consilier municipal al capitalei. A scris articole feministe în diverse publicaţii juridice.
Bibliografie
- Cosma, Ghizela, Femeile şi politica în România: evoluţia dreptului de vot în perioada interbelică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002;
- Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.