Fârliug
de la Enciclopedia României
| Satul Fârliug |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Populaţie | 947 locuitori |
| Cod poştal | 327 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Fârliug este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei omonime. Are o populaţie de 947 locuitori (2002).
Localizare
Satul este amplasat în zona de nord a judeţului Caraş-Severin, la limita cu judeţul Timiş. Este traversat de drumul naţional DN58A care leagă municipiile Reşiţa şi Lugoj. Distanţa până la Lugoj este de 22 km, iar până la Reşiţa, de circa 25 km.
Istorie
În Tabula Peutingeriană se arată că pe drumul roman care lega Lederata de Tibiscum, între Bersovia şi Caput Bubalis, se afla localitatea Aizis, pe care mulţi istorici au localizat-o pe teritoriul actual al Fârliugului. Alţi istorici consideră că aşezarea se afla la Ezeriş. Toponimul este de origine dacică şi ar avea legătură cu păstoritul practicat de un trib dacic din zonă.
Denumirea de Ferliug apare pentru prima dată în 1690, an luat drept referinţă pentru prima atestare documentară. Deşi există numeroase dovezi că zona a fost locuită în perioada medievală, existenţa satului actual în această perioadă nu poate fi dovedită cu exactitate. Cel mai probabil, anterior formării actualei vetre, locuitorii s-au mutat în diferite locaţii din împrejurimi.
În 1717, după cucerirea Banatului de către austrieci, are loc primul recensământ, în care este menţionat şi Fârliugul, cu 100 de case. În 1776 satul avea deja 355 de case, biserică şi şcoală.
În jurul anului 1821, la Fârliug se instalează familiile nobiliare Gaşpary şi Kucerni, care achiziţionează suprafeţe mari de teren în zonă, îşi construiesc conace şi mori. Timp de un secol, istoria localităţii va fi strâns legată de aceste două familii. După unirea Banatului cu România, în 1920, Kucerni vor vinde toate proprietăţile şi vor părăsi localitatea. În schimb Gaspary rămân până în 1921, când vor pierde mare parte din terenuri la reforma agrară. Ultimul descendent al familiei Gaspary care a locuit la Fârliug a fost Arthur Gaşpary. El a locuit aici până în 1943, după care a trebuit să părăsească localitatea, fiind copleşit de datorii. Ultimele proprietăţi ale familiei au fost naţionalizate în 1947.
După unirea din 1918, Fârliugul a făcut parte din judeţul Caraş, plasa Bocşa. În 1933 a fost arondat plasei Lugoj, judeţul Severin, până în 1950, iar din 1968 trece la actualul judeţ Caraş-Severin.
Satul a fost electrificat în 1964.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Fârliug avea 947 locuitori, din care 930 români, 9 ucraineni şi 8 de alte naţionalităţi.
Bibliografie
- Franţ, Cristian, Monografia localităţii Fârliug, 2003, lucrare de licenţă coordonată de prof. drd. Ardelean Virginia
- Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]