Florea Ţenescu

Florea Ţenescu
Născut		1 aprilie 1884, Turnu Măgurele
Decedat		9 aprilie 1941
Ocupaţie		militar

Florea Ţenescu (n. 1 aprilie 1884, Turnu-Măgurele, judeţul Teleorman - d. 9 aprilie 1941), general, şef al Statului Major General.

Biografie

A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie din Danzig, Germania (1902-1904), Academia tehnică din Charlottemburg, Germania (1905-1908) şi Şcoala Superioară de Război (1909-1911, avându-i colegi pe Ion Antonescu şi Ion Sichitiu).

Grade militare:

• sublocotenent-1903
• locotenent-1906
• căpitan-1911
• maior-1916
• locotenent-colonel-1917
• colonel-1920
• general de brigadă-1930
• general de divizie-1937
• general de corp de armată-1940
• general de armată post mortem-1945

Funcţii militare:

• comandant de baterie în Regimentul 12 Artilerie
• ataşat militar la Sofia (1914-1916)
• ofiţer în Secţia operaţii din Marele Cartier General (1916-1917)
• ofiţer de ordonanţă şi adjutant al regelui Ferdinand (1917-1919)
• profesor la Şcoala Superioară de Război (1919-1924, 1926-1927)
• comandant al Regimentului 38 Obuziere (1924-1926)
• consilier tehnic la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1929-1930)
• comandant al Brigăzii 4 Artilerie (1930-1931)
• subşef al Marelui Stat Major (1931-1933)
• comandant al Diviziei 8 Infanterie (1933-1938)
• comandant al Corpului 4 Armată (1938-1939)
• şeful Marelui Stat Major (7 februarie 1939-23 august 1940)

La consiliile de coroană din 26-28 iunie 1940, din considerente de ordin strict militar, a susţinut acceptarea notelor ultimative sovietice prin care se solicita cedarea Basarabiei. La 10 septembrie 1940 a fost scos din cadrele active ale armatei prin decret al generalului Antonescu, imputându-i-se că a contribuit la diminuarea prestigiului ofiţeresc şi la pierderea graniţelor.

Lucrări elaborate: “Istoria militară” (1919), “Cunoştinţe generale asupra războiului şi studiul lui” vol. I-III (1921-1923) etc.

A fost decorat cu:

• “Coroana României” în gradele de ofiţer, cavaler, comandor, mare ofiţer şi mare cruce
• “Steaua României” în gradele de ofiţer şi comandor
• “Sf. Stanislav”, clasa a II-a cu spade (Rusia)
• “Sf. Vladimir”, clasa a IV-a cu spade (Rusia)
• “Sf. Mauriciu şi Lazăr” în grad de ofiţer (Italia)
• “Legiunea de onoare” în gradele de cavaler şi comandor (Franţa)
• “Sf. Sava”, clasa a III-a şi a II-a (Iugoslavia)
• “Meritul Militar Bulgar” Marea Cruce (Bulgaria)
• “Tezaurul sacru” în grad de comandor (Japonia) şi altele.

A decedat la 9 aprilie 1941, generalul Antonescu organizându-i funeralii naţionale.

Bibliografie

• Agapie, M., gl.lt., Chiriac, D.-M., mr., Emil, I., mr., Hlihor, C., mr. - De la Şcoala Superioară de Război la Academia de Înalte Studii Militare. Comandanţi-Profesori-Absolvenţi (1889-1995), Editura A.I.S.M., 1995, p. 168-169;
• Otu, P., col. dr., Oroianu, T., col. dr., Ion, E., lt.-col. - Personalităţi ale gândirii militare româneşti – vol. I, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 1997, p. 271-276;
• Ucrain, C., gl. bg. (r.) dr., Ciobanu, V., col. - Personalităţi militare din Teleorman – Ed. Pro Transilvania, Bucureşti, 2002, p. 14-25;
• *** 150 de ani de la înfiinţarea artileriei române moderne – sesiune de comunicări – Inspectoratul General al Artileriei, Bucureşti, 1993, p. 82-84;
• *** Gândirea militară românească, nr. 4/1992, p. 103-105