Florian Micaş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Florian Micaş
Replace this image male.png
Naţionalitate român
Născut  ?, Jucu de Sus, judeţul Cluj
Decedat 1876, Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud
Ocupaţie avocat, prefect al Legiunii Clujului

Florian Micaş (n. ?, Jucu de Sus, judeţul Cluj - d. 1876, Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud) a fost avocat, revoluţionar paşoptist, prefect al Legiunii Clujului.

Biografie

S-a născut în familia unor ţărani români din satul Jucu de Jos (azi contopit cu Jucu de Sus, judeţul Cluj).

A studiat Dreptul la Cluj, după care a lucrat ca avocat.

S-a implicat foarte mult în pregătirea primei adunări naţionale româneşti de la Blaj din 30 aprilie 1848. A desfăşurat amplă activitate revoluţionară românească la Cluj şi în Munţii Apuseni.

La 9 mai 1848 a fost arestat, transportat la Târgu Mureş şi întemniţat acolo, fiind eliberat numai în septembrie 1848. În timp ce a fost închis, maghiarii au distrus casa şi avutul părinţilor săi, care s-au refugiat la Abrud, judeţul Alba.

La a doua Adunare Naţională de la Blaj, din 3/15 mai 1848 românii au cerut eliberarea lui Florian Micaş, dar autorităţile maghiare au refuzat să o facă. Cu toate acestea, el a fost ales în timpul acestei adunări membru în Comitetul Naţional Român. A fost eliberat din închisoare abia în luna septembrie, la presiunea cererilor făcute de români în cea de-a treia adunare naţională. Eliberat din închisoare, a mers direct la Blaj la a treia adunare naţională a românilor, unde a fost ales membru în Comitetul de Pacificaţie.

Ajuns prefect al Legiunii Clujului, nu a putut face prea multe împotriva armatei maghiare conduse de generalul Bem.

S-a refugiat în Bucovina, unde şi-a câştigat traiul ca funcţionar şi institutor.

După terminarea revoluţiei paşoptiste din Transilvania, s-a întors din refugiu şi a primit un post de funcţionar în districtul Năsăud, în 1860, după ce o vreme a trăit în mari greutăţi materiale. A reuşit să răscumpere proprietatea părinţilor săi din Jucu de Jos şi a instituit o fundaţie cu scopul înfiinţării unei şcoli de agronomie pentru români.

A murit în anul 1876 la Bistriţa.

Bibliografie

  • Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1