Florica Cristoforeanu

Florica Cristoforeanu (n. 16 mai 1886, Râmnicu Sărat – d. 1 martie 1960, Rio de Janeiro, Brazilia). Interpretă de operă.

Biografie

Fiica lui Vasile Cristoforeanu şi a italiencei Annina Rossi, studiază de mică pianul şi belcanto, mai întâi în ţară, apoi la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano.

A debutat cu un recital ţinut în localitatea natală, în august 1907 şi, peste o lună, la Ateneul Român. A cântat în Compania Lirică Română (1910–1913), în echipele teatrelor Città di Milano (1914–1919), Dal Verne din Milano (1921), Adriano din Roma (1922), Regio din Torino, Constanzi din Roma, Colón din Buenos Aires sau Scala din Milano.

În turneele întreprinse în Europa şi America de Sud a interpretat peste 40 de roluri din opere celebre, printre care Manon de Jules Massenet, Carmen de Georges Bizet şi Salomeea de Richard Strauss. A cântat împreună cu marele tenor român Leonard, cu care a fost căsătorită o scurtă vreme, în Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach şi în Prinţ şi bandit de Franz Lehár.

Cu excepţionale calităţi vocale de soprană, mezzosoprană, contralto, a profesat până în 1940 când, după 18 ani de carieră, o angină pectorală a obligat-o să se retragă. După câţiva ani petrecuţi în Italia, Florica Cristoforeanu s-a stabilit în Brazilia.

A scris în ultimii ani ai vieţii Amintiri din cariera mea lirică (Bucureşti, 1964). În cinstea ei, o stradă din Bucureşti şi Casa de Cultură din oraşul natal îi poartă numele.

„Neîntrecuta interpretare a marii cântăreţe Florica Cristoforeanu., care acum trei ani a avut pe scena teatrului San Carlo un succes enorm, a fost aclamată ca cea mai bună Carmen pe care am avut-o în ultimul timp pe scenele noastre, rol pe care l-a susţinut în mod triumfal” (articol în „El Diarios”, 1939).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012