Folea

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Folia)
Salt la: navigare, căutare
Satul
Folea

Comuna Voiteg
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Biserica Ortodoxa Folea.JPG
Atestare 1333
Populaţie 541 locuitori
Cod poştal 307471

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Folea (cunoscut şi ca Folia) este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Voiteg şi are o populaţie de 541 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în sudul judeţului Timiş, la circa 35 de km sud de municipiul Timişoara şi circa 15 km nord de oraşul Deta. La 5 km vest de sat, trece drumul naţional DN59 Timişoara - Stamora Moraviţa (E70), însă legăturile rutiere directe spre Folea sunt drumuri comunale. Satul este aşezat în plină câmpie, relativ departe de alte centre populate (Voitegul este cel mai apropiat).

Istorie

Folea datează cel puţin din Evul Mediu. Ea este amintită documentar pentru prima dată în documente maghiare de la 1341 şi 1349, cu nume precum Ffele şi Fele.[1] Din perioada otomană nu se cunosc alte date decât că apare ca fiind locuită[2], însă firul istoric este reluat la finele acestei perioade. În 1717, după ce austriecii au cucerit Banatul,a fost organizat un recensământ general a Banatului în care apare menţionată şi Folea, cat sat locuit, cu 20 de case, cu numele Folle. Satul era unul "valah", adică românesc. De altfel, caracterul românesc s-a menţinut constant de-a lungul timpului, cu toate că aici s-au aşezat şi alte naţionalităţi, mai ales germani şi maghiari, veniţi să lucreze pentru marii proprietari de pământ din Folea, dar care au fost tot timpul minoritari ca număr.

Încă din 1786, Folea a avut o biserică ortodoxă din lemn, cu hramul „Sf. Nicolae”. Biserica nouă, din cărămidă, a fost construită în 1925, pe locul vechii biserici din lemn, demolată din acest motiv. S-au păstrat însă uşile împărăteşti şi mai multe icoane. [3] O mare tulburare în viaţa spirituală a satului a avut loc în 1847, după creare centralei unite de la Lugoj. La Folea o parte a ortodocşilor a trecut la greco-catolicism, împreună cu preotul Ilie Jumanca. Alt moment tensionat a fost revolta românilor contra ungurilor de la conacele boiereşti, în anul 1887, când a fost foamete mare.[4]

Biserica ortodoxă a fost construită în 1826, iar cea nouă în 1925 şi a fost pictată pe interior de Ioachim Miloia. Romano-catolicii şi greco-catolicii şi-au construit şi ei biserici.

Demografie

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,germani, maghiari

1880,914,658,176,31 1890,1257,694,282,237 1910,1306,835,257,196 1930,1185,784,159,230 1941,1278,855,181,229 1966,903,730,51,120 1977,691,577,24,82 1992,485,406,14,52 2002,541,475,9,41 </lines>

La recensământul din 2002, populaţia a fost de 541 locuitori, în creştere cu 56 locuitori faţă de 1992 însă abia o treime din numărul maxim de locuitori, înregistrat cu o sută de ani în urmă. Majoritatea locuitorilor sunt de etnie români. Comunitatea maghiară, în trecut mai numeroasă, reprezintă mai puţin de 10%.

Din punct de vedere confesional, majoritatea credincioşilor sunt ortodocşi, urmaţi de o mică comunitate de romano-catolici (circa 10%).

Personalităţi

Bibliografie

  • Corneanu, Nicolae, Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935

Note

  1. Creţan, p.157
  2. Corneanu, p.294, citează Borovszky, Temes vármegye, pg. 42
  3. Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3, p.45
  4. Corneanu p.295