Gad

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Gad

Comuna Ghilad
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1333
Populaţie 190 locuitori
Cod poştal 307112

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Gad este un mic sat de câmpie în judeţul Timiş, comuna Ghilad. Are 190 de locuitori (2002).

Localizare

Se situează în extremitatea sud-vestică a judeţului Timiş, aproape de graniţa cu Serbia, pe malul stâng al râului Timiş. Cel mai apropiat oraş este Ciacova, la circa 20 km pe şosea. Faţă de Timişoara se situază la circa 50 km sud-vest, pe direcţia Peciu Nou - Giulvăz. Este relativ izolat faţă de centrele economice şi căile de comunicaţii mai importante, motiv pentru care se află într-un declin accentuat.

Se învecinează la nord cu Crai Nou, la est cu Ghilad, la sud cu Giera, la sud-sud-vest cu Toager şi la vest cu Foeni şi Cruceni.

Istorie

Pe teritoriul satului s-au descoperit urme ale locuirii din epoca bronzului. Tradiţia orală susţine că pe acest loc s-a înfruntat principele Glad cu ungurii lui Tuhutum, pe la anul 895. Satul s-ar fi înfiinţat după retragerea armatelor, fiind numit în cinstea principelui. Cert este că satul este foarte vechi.

Primele menţiuni documentare despre localitate sunt evidenţele dijmelor papale care datează din perioada 1332 - 1337. În perioada ocupaţiei turceşti a Banatului, a fost locuită, pentru ca la conscripţia din 1717 - anul cuceririi Banatului de către austrieci - să apară menţionată cu 30 de case. Atunci aparţinea districtului Ciacovei. Pe harta contelui Mercy, din 1723, Gadul este menţionat ca sat locuit de români.

Un eveniment important pentru sat a avut loc în 1788, atunci când împăratul Iosif al II-lea şi principele Francisc, aflaţi în drum spre Belgrad (unde avea loc un puternic asediu turcesc), au poposit în Gad, în casa lui Petru Miloş. Pentru ospitalitatea de care a dat dovadă, lui Petru Miloş i-a fost dăruit un armăsar de rasă de la Mezohegyes.

Istoricii unguri spun că sârbii din Gad au fost aduşi din Muntenegru, fără să menţioneze şi când au venit.[1] Convieţuirea românilor cu sârbii are loc din vremuri îndepărtate şi a fost legată şi de faptul că cele două comunităţi ortodoxe au fost în comuniune ierarhică până la 1924. Abia în 1929 românii au construit biserica lor proprie.

În secolul al XIX-lea a avut mai mulţi proprietari. Ultimii dintre aceştia au fost Hugo şi Bela Gudenus, a cărui conac („Conacul Gudenus”, monument istoric) s-a păstrat până azi.

Clădiri istorice

În Gad se găseşte conacul „Gudenus” care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Acesta face parte din patrimoniul istoric naţional.

Populaţia

La ultimul recensământ oficial din România (2002) au fost înregistraţi la Gad 190 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (133), urmaţi de sârbi (44) şi câţiva germani şi maghiari. Faţă de recensământul din 1992, populaţia este în scădere cu aproape 16%.

În trecut Gad-ul număra mult mai mulţi locuitori. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, Gad-ul depăşea 1.000 de locuitori. Cei mai mulţi au fost înregistraţi la recensământul din 1941: 1.257. Majoritatea locuitorilor erau sârbi. Populaţia a scăzut dramatic după cel de-al doilea război mondial. <lines size=450x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1300 colors=003153,F5B800,DE3163,BFFF00,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,sârbi,maghiari,germani

1880,839,212,467,41,112 1890,897,230,489,46,119 1910,1141,316,613,90,101 1930,1227,403,507,74,194 1941,1257,437,541,67,212 1966,739,415,256,31,31 1977,428,240,140,24,14 1992,225,143,70,10,2 2002,190,133,44,7,6 </lines>

Bibliografie

  • Corneanu, Nicolae - Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
  • Lotreanu, Ioan - Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga E. - Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Corneanu, p.301