Gheorghe Manu

Gheorghe Manu
Născut		24 iulie 1833, Bucureşti
Decedat		16 mai 1911, Bucureşti
Ocupaţie		general de armată, om politic
Preşedintele Adunării Deputaţilor
Mandat 26 februarie 1892 - 24 octombrie 1895
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891
Partide		Partidul Conservator (1883 - 1907)
Părinţi		Ioan Manu Ana Ghica

Gheorghe Manu (n. 24 iulie 1833, Bucureşti - d. 16 mai 1911, Bucureşti), om politic, general de armată, a condus artileria Armatei de operaţii pe fronturile Războiului de Independenţă, prim-ministru al României. Personalitate politică cu o bogată experienţă, Gheorghe Manu a ocupat funcţii importante în stat, printre care preşedinte al Consiliului de miniştri, ministru de Război, ministru de Interne, primar al Capitalei, preşedinte al Adunării Deputaţilor.

Ascensiunea în ierarhia militară. Ministru de Război

Gheorghe Manu era fiul fostului caimacam al Munteniei, Ioan Manu şi al Anei, fiica Marelui Ban Alexandru Ghica. La 14 ani este înscris la Şcoala de cadeţi din Postdam, iar după absolvire, guvernul român i-a permis să rămână cu gradul de locotenent în armata prusiană pentru a se specializa. A urmat în perioada 1850-1853 Şcoala militară din Berlin, iar între 1854-1856 Şcoala specială de artilerie, tot din Berlin.

Grade militare:

• sublocotenent (1853)
• locotenent (1858)
• căpitan (1859)
• maior (1860)
• locotenent-colonel (1864)
• general de brigadă (1877)
• general de divizie (1906)

Funcţii militare:

• profesor pentru artilerie la Şcoala militară de ofiţeri din Bucureşti (1859-1860)
• comandant al bateriei de artilerie călăreaţă din primul divizion de artilerie din Ţara Românească (1860)
• comandant al divizionului 2 din primul regiment de artilerie din Ţara Românească (1860-1864)
• comandant al primului regiment de artilerie din Ţara Românească (1864-1869)
• ministru de război (1859-1870; 1888-1889; 1904-1907)
• comandant al Diviziei 4 infanterie (1877)
• comandantul artileriei Armatei de operaţii (1877-1878)
• inspector general al artileriei (1878; 1881-1883)
• comandant al Diviziei 3 infanterie (1881)

Alte funcţii:

• primar general al oraşului Bucureşti (1874-1877)
• vicepreşedinte şi preşedinte al Adunării Deputaţilor (1888-1889; 1892-1895)
• preşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru de interne (1889-1901)
• ministru al domeniilor publice, comerţului, agriculturii şi industriei (1891)
• ministru de finanţe (1889-1900)
• ministru de interne (1900)

Contribuţia la dezvoltarea armatei

A condus activitatea de dezvoltare a artileriei româneşti, prin creşterea numărului de regimente de artilerie de la patru la opt. A contribuit la înfiinţarea artileriei de munte (două baterii) şi a celei teritoriale (patrusprezece baterii), precum şi la înzestrarea acesteia cu tunuri calibru 75 mm, model 1880 şi tunuri calibru 87 mm, model 1880.

În anul 1885, pe baza propunerilor sale s-a înfiinţat artileria de asediu.

Activitatea ştiinţifică

A fost membru fondator al Societăţii Geografice din România, fiind vicepreşedinte şi ulterior preşedinte al comitetului director timp de treizeci şi şase de ani. S-a preocupat susţinut de realizarea Marelui dicţionar geografic al României.

Deputat. Participarea la Războiul pentru Independenţă

Treptat, a devenit apropiat de ideologia conservatoare, iar din 1870 este ales deputat, de pe listele acestei grupări politice. Între octombrie 1874 - aprilie 1877, Gheorghe Manu este primarul Capitalei, dar demisionează din această funcţie, pentru a participa la Războiul de Independenţă. Pe 24 aprilie 1877, este înaintat la gradul de general de brigadă şi comandă Divizia 4 infanterie în luptele de la Nicopole, apoi comandă artileria Armatei de operaţii pe fronturile de la Plevna şi Vidin.

Pentru serviciile aduse ţării, a fost decorat cu „Steaua României” în grad de comandor şi este primul ofiţer român decorat cu „Virtutea militară” (10 mai 1877).

Cariera politică. Activitatea guvernamentală

Pe 19 decembrie 1878 este pus în disponibilitate, iar anul următor este ales senator. Revine în armată ca inspector al Artileriei (20 iulie 1881), dar demisionează definitiv pe 11 martie 1883, pentru a se implica mai activ în viaţa politică. Gheorghe Manu s-a afirmat ca un membru marcant al Partidului Conservator şi ocupă fotoliul Ministerului de Război în mai multe legislaturi conservatoare. Între 5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891, regele Carol I îl desemnează să formeze un Consiliu de miniştri de coaliţie cu gruparea junimistă.

În următoarele cabinete conservatoare, Manu va deţine potofolii importante, precum cele de la Ministerul de Interne, Război şi Finanţe. În momentul acând se produce unificarea conservatorilor cu junimiştii (3 aprilie 1907), Manu se declară împotriva acestui act politic şi devine independent de structurile conservatoare.

Preşedinte al Adunării. Contribuţia la procesul legislativ

De asemenea, Manu este ales şi preşedinte al Adunării Deputaţilor, între 26 februarie 1892 şi 24 octombrie 1895. Din această funcţie contribuie la adoptarea unor legi importante pentru modernizarea României: Legea creditului agricol (16 mai 1892), Legea învăţământului primar (18 mai 1892), Legea pentru exploatarea telefonică (11 iunie 1892), Legea pentru descoperirea monumentelor şi obiectelor antice (6 decembrie 1892), Legea clerului mirean şi a seminariilor (10 iunie 1893), Legea asupra maximului taxelor şi contribuţiilor comunale (16 iulie 1893), Legea pentru înfiinţarea Jandarmeriei rurale (1 septembrie 1893), Legea minelor (3 mai 1895).

Istoricul Nicolae Iorga a apreciat rolul pe care l-a avut în reorganizarea armatei şi personalitatea politică a generalului român, apreciind integritatea sa politică, „pe care n-o ştirbea nicicând grija clientelei”. Ziarele europene îl catalogau drept un militar de mare valoare şi un administrator de prim rang.

Gheorghe Manu moare pe 16 mai 1911, la vârsta de 78 de ani.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Deputat	1870
Preşedintele Adunării Deputaţilor	26 februarie 1892 - 24 octombrie 1895
Senator	1879
Ministru de Război	14 iulie 1869 - 14 decembrie 1870
	12 noiembrie 1888 - 3 noiembrie 1889
	22 decembrie 1904 - 12 martie 1907
Primarul Capitalei	octombrie 1873 - aprilie 1877
Preşedintele Consiliului de Miniştri	5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891
Ministru de Interne	5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891
	9 ianuarie 1900 - 7 iulie 1900
Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor	27 noiembrie 1891 - 18 decembrie 1891
Ministrul Finanţelor	14 iunie 1865 - 30 ianuarie 1866

Opere selective

• Aritmetica şi algebra culeasă şi prelucrată pentru şcolile din România, Paris, 1863
• Portrete istorice, 1890
• Discursurile generalului G. Manu (1871–1906), Editura B. Mangâru, Bucureşti, 1906

Bibliografie

• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008
• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 439-441 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 196-197 ISBN 973-8200-49-0