Goţi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Extras din Codex Argentus sau „Biblia de Argint”, tradusă de episcopul got Ulfila în jurul anului 340 e.n, la nord de Dunăre, în regiunea Giurgiu. Manuscris aflat la Biblioteca Universităţii din Upsala, Suedia

Goţii au fost o populaţie migratoare antică de neam germanic. Pe teritoriul Daciei au trăit în Ardeal şi Muntenia, avându-i ca vecini la vest pe vandali, tot un neam de origine germanică. Prezenţa goţilor în acest areal geografic este confirmată de Iordanes, Eutropius şi Ammianus Marcellinus.

Tot triburi germanice erau triburile taifalilor, victoalilor şi ale thervingilor. Thervingii se mai numeau şi vizigoţi, nume pe care unii autori l-au tradus ca însemnând “goţii de apus”, iar alţii “goţii cei buni”.

În secolul I d.Hr., goţii locuiau lângă Vistula inferioară şi Marea Baltică. Emigrând, ei se întind în a doua jumătate a secolului II către miază-zi iar pe la anul 200 ajung la nordul Mării Negre.

În prima jumătate a a secolului III, ei ocupă teritoriul roman dintre Prut şi gura Niprului (ad Moesiam), inclusiv cetăţile Olbia şi Tyras. În anul 238 goţii trec Dunărea şi jefuiesc provinciile romane Moesia şi Tracia. Este începutul unei perioade de invazii tot mai dese în Dacia, nordul Adiei minore şi a teritoriului de la sud de Dunăre. Sub domnia împăratului Gallienus (260 - 268), pe fondul slăbirii din interior a imperiului roman, goţii, aliaţi cu alte triburi barbare, cuceresc o bună parte din Dacia. Va fi nevoie de mâna forte a lui Aurelian (270 - 275) pentru a-i învinge pe goţi şi a recăpăta autoritatea asupra Daciei, însă fără ca ordinea de odinioară să mai poată fi restabilită. Până la urmă Aurelian e nevoit să încheie pace cu ei şi să le cedeze Dacia în 271, ca un fel de confederaţii ale imperiului roman, cu condiţia să apere limita dunăreană a imperiului.

În anul 332 împăratul bizantin Constantin cel Mare trimite la nord de Dunăre o armată sub comanda fiului său, Constantin al II-lea, împotriva goţilor. Armata bizantină trece Dunărea pe podul de la Celei (Sucidava) şi îi înfrânge pe goţi, astfel că ţinuturile de la nord de Dunăre intră din nou, pentru o vreme, sub stăpânire romană. Tot împăratul Constantin restaurează oraşul Tropaeum Traiani (actualul Adamclisi), ce fusese distrus în urma năvălirilor barbare.

Împăratul bizantin Valens îi atacă la nord de Dunăre pe goţi trei ani consecutiv, între anii 367-369, iar în ultimul an îl înfrânge şi îl pune pe fugă pe Atanaric, căpetenia thervingilor.

Tribul taifalilor se pare că ar fi trăit în partea de vest a Olteniei şi de răsărit a Banatului.

O parte dintre goţi s-a creştinat în secolul al IV-lea d. Hr., iar episcopul got Ulfila, cel care a tradus în limba goţilor Biblia, a predicat o vreme prin părţile noastre.

Bibliografie

  • Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor, vol. I, ediţia a V-a, editura BIC ALL.
  • Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7