Guvernul Ştefan Golescu
de la Enciclopedia României
Guvernul Ştefan Golescu | |||||
Mandat 17 august 1867 – 29 aprilie 1868 | |||||
Prim-ministru | Ştefan Golescu | ||||
Coaliţie | radicali | ||||
Index: Guvernele României | |||||
← | → |
Guvernul Ştefan Golescu a funcţionat între 17 august 1867 – 29 aprilie 1868. A fost un guvern în întregime radical, a cărui activitate a fost obstrucţionată de disputele cu opoziţia.
Cuprins
Contextul instalării
Deşi i se încredinţează formarea guvernului la 5 august, acesta este constituit abia 12 zile mai târziu. Chiar dacă criza guvernamentală, la prima vedere, părea rezolvată, divergenţe apar chiar în sânul cabinetului. Ministrul de Justiţie, Anton I. Arion, destituie un număr mare de magistraţi ostili radicalilor, fapt pentru care Steege şi Teriachiu ameninţă cu demisia dacă nu se retrag decretele.
Arion este înlocuit cu Arghiropol, însă, după intrarea lui I. C. Brătianu în guvern, acesta devine unul în întregime radical, prin înlocuirea celor doi opozanţi şi revenirea lui Arion la Justiţie.
Activitatea guvernamentală
Convocarea Corpurilor legiuitoare în sesiune extraordinară la 25 octombrie a dezvăluit acelaşi refuz acerb al opoziţiei conservatoare de a conlucra cu radicalii. Guvernul dorea consultarea Camerei pentru luarea unor măsuri de redresare a creditului public şi a adoptării unui proiect privind concesionarea unei reţele de căi ferate care să ducă la dezvoltarea Moldovei. Conflictul ajunge la apogeu pe 31 octombrie, când Manolache Epureanu contestă autoritatea şi legalitatea cabinetului, acuzându-l pe Golescu de incapacitate politică.
Opoziţia spera să provoace o criză care să determine căderea acestuia, însă domnul Carol I nu se arată dispus să renunţe la colaborarea cu radicalii, astfel că dizolvă Parlamentul la 1 noiembrie pentru a declanşa procedura alegerilor anticipate.
Între 10 decembrie/16 decembrie şi 18 decembrie/22 decembrie 1867 au loc alegeri pentru Adunarea Deputaţilor, respectiv pentru Senat. Sub controlul atent a lui I. C. Brătianu, ministru de Interne, radicalii au obţinut majoritate absolută în Camera Inferioară. În schimb, în Senat, majoritatea era fragilă în continuare.
Rezultatul alegerilor la Adunarea Deputaţilor (date aproximative):
Grupare politică | rezultat |
---|---|
radicali | 85 deputaţi |
conservatori | 34 deputaţi |
moderaţi | 30 deputaţi |
independenţi | 3 deputaţi |
Corpurile leguitoare rezultate din alegeri au fost convocate la 3 ianuarie 1868.
Alegerile anticipate nu au rezolvat în totalitate conflictul dintre putere şi opoziţie. În Senat, unde conservatorii păstrau o voce puternică au menţinut critica asupra ministrului de Justiţie, Anton I. Arion. Când acesta a refuzat să aplice o decizie a Curţii de Casaţie, a primit un vot de blam în Camera suprioară, însă a trecut, ulterior, de testul în Adunarea Deputaţilor.
Sfârşitul guvernării. Criza israelită
Toate aceste dispute au făcut imposibilă o activitate guvernamentală coerentă a cabientului Golescu. Depunerea unui proiect de lege împotriva evreilor de către gruparea fracţionistă a grăbit căderea guvernului. Prin acest amendament, evreilor le era interzisă dobândirea de imobile. Fracţionişti susţineau guvernul în Corpurile legislative şi erau priviţi în Occident ca parte a guvernării.
Astfel, acest proiect a fost privit de puterile occidentale ca o iniţiativă venită din partea cabinetului, deşi Brătianu a combătut propunerea. Alianţa israelită de la Paris a pornit o vie campanie împotriva României, acuzând violarea articolului 46 din Tratatul de la Paris, care asigura un egal tratament tuturor claselor din ţară, îndiferent de rasă sau religie. La această campanie se adaugă presiunile puterilor garante, care, alimentate de zvonuri privind expulzări masive, cereau despăgubirea celor expulzaţi.
Pus în faţa acestei crize, Ştefan Golescu nu a avut altă alternativă decât să îşi înainteze demisia.
Componenţa cabinetului
Portofoliu | Portret | Nume | Partid | Mandat |
---|---|---|---|---|
Preşedintele Consiliului de Miniştri |
Ştefan Golescu | radical | 17 august 1867 - 29 aprilie 1868 | |
Ministru de Interne | Ştefan Golescu | radical | 17 august 1867 - 13 noiembrie 1867 | |
Ion C. Brătianu | radical | 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868 | ||
Ministrul Afacerilor Străine | Alexandru Teriachiu | liberal moderat | 17 august 1867 - 1 noiembrie 1867 | |
Ştefan Golescu | radical | 1 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868 | ||
Ministru de Război | Gheorghe Adrian | independent | 17 august 1867 - 29 aprilie 1868 | |
Ministrul Finanţelor | Ludovic Steege | independent | 17 august 1867 - 1 octombrie 1867 | |
ad. int. Grigore Arghiropol | radical | 1 octombrie 1867 - 27 octombrie 1867 | ||
Ion C. Brătianu | radical | 27 octombrie 1867 - 29 aprilie 1868 | ||
Ministrul Justiţiei | Anton I. Arion | radical | 17 august 1867 - 29 august 1867 | |
Grigore Arghiropol | radical | 29 august 1867 - 13 noiembrie 1867 | ||
Anton I. Arion | radical | 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868 | ||
Ministrul Lucrărilor Publice | Dimitrie C. Brătianu | radical | 17 august 1867 - 13 noiembrie 1867 | |
Panait Donici | radical | 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868 | ||
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii |
Dimitrie Gusti | independent | 17 august 1867 - 29 aprilie 1868 |
Bibliografie
- Bulei, Ion; Mamina, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994
- Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
- Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, Editura Machiavelli, ediţia a II-a, Bucureşti, 1999
- Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003