Iliaş
de la Enciclopedia României
Iliaş a fost un voievod al Moldovei, care a domnit cronologic în asociere cu tatăl său, voievodul Alexandru cel Bun, apoi singur şi în final împreună cu fratele său, Ştefan al II-lea.
Familia
Iliaş a fost fiul cel mai mare din a doua căsătorie al voievodului Moldovei, Alexandru cel Bun (1400 - 1432). Fratele vitreg al lui Iliaş s-a numit Ştefan şi va domni împreună cu Iliaş pentru o perioadă de timp. Iliaş şi Ştefan erau fraţi numai după tată.
Iliaş s-a căsătorit la 23 octombrie 1425 cu Marinca, cumnata regelui Poloniei, Vladislav Jagello. Împreună au avut mai mulţi copii: Roman, Alexăndrel şi Anastasia.
Domnia
Iliaş a fost asociat la tronul Moldovei de către tatăl său, voievodul Alexandru cel Bun, de la data de 2 august 1414 până la data de 20 august 1431.
Primul document cunoscut de la Iliaş poartă data de 4 ianuarie 1432.
Alături de lituanieni şi de cavalerii teutoni, Iliaş a continuat lupta împotriva polonilor, însă în urma luptei de la Kopostrzin din 30 noiembrie 1432, ca urmare a înfrângerii trupelor aliate, a decis să cadă la înţelegere cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, ceea ce însemna o revenire la politica externă a predecesorilor săi. Astfel, la 3 iunie 1433, Iliaş încheie la Suceava un act prin care se angajează să fie credincios regelui Poloniei, pe care să îl ajute contra duşmanilor săi. Acest act obliga la aceleaşi angajamente şi pe fiii lui Iliaş, precum şi pe fratele său, Ştefan, şi pe boieri.
La scurt timp după încheierea acestei înţelegeri începe lupta pentru domnia Moldovei. Fratele lui Iliaş, Ştefan, a început să uneltească cu unii boieri pentru a-l detona pe Iliaş voievod. Aflând despre complot, Iliaş o ucide pe mama lui Ştefan, iar Ştefan scapă cu viaţă numai fugind în Ţara Românească.
În Ţara Românească Ştefan îşi organizează o armată, cu ajutorul voievodului acestei ţări, Alexandru Aldea, oaste cu care întorcându-se în Moldova îl bate pe Iliaş şi ia domnia în toamna anului 1433, la o dată situată cândva înainte de 3 noiembrie.
Este rândul lui Iliaş să fugă şi acesta se refugiază în Polonia, soţia sa fiind cumnata regelui Poloniei. Ca urmare, pentru că ştia că Iliaş nu va accepta pierderea tronului Moldovei, Ştefan trimite o delegaţie la regele Poloniei, pentru a-l asigura pe acesta de întreaga sa credinţă. Regele Poloniei primeşte credinţa noului domn al Moldovei şi îi recunoaşte stăpânirea cetăţilor Ţeţina şi Hmielov.
La 13 ianuarie 1434, la Suceava, Ştefan îi jură credinţă lui Vladislav Jagello, regele Poloniei, renunţând în favoarea acestuia din urmă la ţara Pocuţiei, cu condiţia ca Iliaş să nu fie ajutat să reia tronul Moldovei. Vladislav Jagello primeşte târgul şi deşi era rudă cu Iliaş, îi stabileşte acestuia domiciliu forţat.
După moartea lui Vladislav Jagello la 31 mai 1434, pe tronul Poloniei urcă nevârstnicul rege Vladislav al III-lea, iar Iliaş vede în această schimbare de domnie oportunitatea de a recâştiga tronul Moldovei de la fratele său vitreg, Ştefan. Ca urmare, Iliaş strânse un corp de oaste cu care năvăli în Moldova în vara anului 1435 şi dă trei bătălii împotriva oştii lui Ştefan. Cu toate că a câştigat toate trei bătăliile, Ştefan, pentru a evita prelungirea războiului şi o posibilă intervenţie militară polonă, îi oferă lui Iliaş oportunitatea unei domnii comune. Împăcându-se astfel cu fratele său, Iliaş ia domnia părţii de nord a Moldovei, cu Suceava şi Iaşiul, iar Ştefan a celei de sud, cu Chilia şi Cetatea Albă.
După împăcarea cu Ştefan, Iliaş făcu un nou jurământ de credinţă regelui Poloniei, Vladislav al III-lea, dar şi regelui Ungariei, Sigismund, cu condiţia să nu i se ceară să îl atace vreodată pe regele polon.
În anul următor împăcării cu fratele său, Iliaş merge personal la Liov pentru a jura credinţă regelui Poloniei şi se angajează să restituie Poloniei cetăţile cucerite de Alexandru cel Bun, dar această făgăduială nu şi-a ţinut-o.
Pe timpul domniei comune a lui Iliaş şi a lui Ştefan Moldova a fost atacată de două ori de tătari, în 1439 şi în 1440.
La sfârşitul anului 1442 se termină domnia comună a celor doi fraţi. În jurul anului 1442 se pare că Iliaş ar fi fost orbit de Ştefan, care a vrut să răzbune astfel moartea mamei sale. De acum va domni numai Ştefan în Moldova, până când va fi ucis în anul 1447 de unul dintre fii lui Iliaş, Roman.
Bibliografie
- Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor, ediţia a V-a, volumul II, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007 ISBN 978-973-571-709-4