Ion Nicolau

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ion Nicolau
Replace this image male.png
Născut 7 februarie 1885, Bucureşti
Decedat 18 decembrie 1963, Bucureşti
Ocupaţie militar
Sigla Academiei Romane.png
Membru corespondent
al Academiei Române
Ales 2 iulie 1955

Ion Nicolau (n. 7 februarie 1885, Bucureşti - d. 18 decembrie 1963, Bucureşti), medic, membru corespondent al Academiei Române (2 iulie 1955).

Biografie

Studiile liceale şi cele superioare le-a efectuat la Bucureşti (1903-1909). În anul 1914 a primit titlul de doctor în medicină şi chirurgie, după ce a susţinut teza de doctorat cu titlul „Cercetări asupra intoxicaţiei tuberculoase provocată prin inocularea la cobai de bacili omorâţi, trataţi cu soluţie Lügol”.

În 1907 a activat ca medic extern, iar între 1910-1912 ca intern la Sanatoriul TBC de la Filaret. Între 1913-1915 a fost asistent la Clinica Medicală Infantilă şi la Laboratorul de Medicină Experimentală, între 1916-1919 preparator la Clinica Infantilă, iar din 1919 asistent. În anul 1931 primeşte titlul de doctor docent în pediatrie.

A beneficiat de o bursă „Rockeffeller”, care l-a ajutat să se specializeze în diferite locaţii din Europa. Astfel, între 1926-1927, îl găsim pe Ion Nicolau la Paris, unde se specializează la Clinica de Boli Infecţioase şi la Spitalul „Claude Bernard”, în 1927 la Londra în cadrul Hospital for Sick Children şi la Institutul „Lister”, iar între 1927-1928, la Lyon, la Institutul de Bacteriologie.

Întors în ţară, între 1936-1952, Ion Nicolau a fost profesor de patologie generală şi medicină infantilă la Facultatea de Medicină din Iaşi; între 1952-1962, profesor de pediatrie la Institutul pentru Perfecţionarea şi Specializarea Medicilor şi Farmaciştilor; a activat şi în cadrul bazelor clinice „Emilia Irza”, între 1952-1962 şi Spitalul Fundeni, între 1958-1962.

Contribuţii în medicină

A introdus în practica medicală din România mai multe tipuri de explorări funcţionale şi de laborator. A efectuat o serie de cercetări legate de condiţionările nervoase ale imunităţi, leziunile ganglionare medulare, variaţia lipazei sangvine în tuberculoză, bolile de sânge, reumatismul infantil etc

Lucrări

  • La méningite cérébrospinale épidémique en Roumanie (1936)
  • Reumatismul infantil (1957)
  • Tuberculoza infantilă (1962)
  • Anemiile hemolitice la copii (1962)
  • Tratat de Pediatrie (1960)

Bibliografie

  • Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967