Ion Perticari

Ion Perticari
Născut		30 mai 1851, Bucureşti
Decedat		27 noiembrie 1919, Sinaia, judeţul Prahova
Ocupaţie		militar, general de divizie

Ion Perticari (n. 30 mai 1851, Bucureşti - d. 27 noiembrie 1919, Sinaia, judeţul Prahova), general de divizie.

Studiile

A urmat Şcoala fiilor de militari din Iaşi, Şcoala militară de ofiţeri din Bucureşti (1866-1870, primul din 15 ofiţeri), Şcoala Politehnică din Paris (1871-1873), Şcoala de ofiţeri de artilerie de la Fotainbleau (1873-1875).

Viaţa personală

A fost căsătorit cu Elena, fiica generalului medic Carol Davilla.

Cariera militară

Grade militare:

• sublocotenent (1870)
• locotenent (1875)
• căpitan (1878)
• maior (1884)
• locotenent-colonel (1889)
• colonel (1894)
• general de brigadă (1911)
• general de divizie (1914)

Funcţii militare:

• comandant de pluton în Regimentul 2 Artilerie (1870-1871)
• comandantul bateriei de artilerie “Elisabeta” de la Calafat (1877)
• aghiotant al regelui Carol I (1878-1884)
• comandant al Regimentului 2 Artilerie (1884-1886)
• director al Arsenalului şi Pirotehniei armatei (1886-1902)
• detaşat pe lângă Marele Cartier General italian pentru legătura cu Marele Cartier General român (1916-1919)

Participarea la Războiul pentru Independenţă

În Războiul pentru Independenţă cu bateria sa a participat la scufundarea monitorului turcesc “Podgoriţa” .

Participarea la Primul Război Mondial

A fost ofiţer de legătură între Marele Cartier General român şi cel italian.

Contribuţii

A proiectat tunul de câmp calibru 88 mm cu tragere repede al cărui prototip a fost realizat de Uzinele franceze “St. Chanoud”, conducerea armatei preferând să importe tunul “Krupp”, inferior, prin performanţe, celui proiectat de el. De asemenea a inventat proiectilul unic cu dublă destinaţie, exploziv şi şrapnel, pe care l-a experimentat prin trageri reale efectuate la fortul Chiajna. La refuzul introducerii în fabricaţie a proiectilului său a trecut în rezervă, prin demisie, în perioada 1902-1911, mutându-se în comuna Izvorul de Sus, judeţul Argeş, unde a fost ales primar, şi unde a construit un spital şi un conac.

În anul 1911 a fost rechemat în armată, personal de regele Carol I, pe care îl va însoţi, în 1913, la tratativele cu împăratul Germaniei privind paternitatea României asupra oraşului Silistra. În 1914 a reprezentat interesele României la conferinţa organizată de Regatul Italiei.

Decoraţii şi medalii

A fost decorat cu: “Steaua României” în grad de cavaler, “Virtutea Militară” de aur şi “Apărătorilor Independenţei”.

Moartea

A decedat la 27 noiembrie 1919, la Sinaia.

Bibliografie

• Agapie, M., gl.mr., Ucrain, C., col.(r.) dr. - Personalităţi ale artileriei române, Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 46-48;
• Tucă, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., dr. - Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 205-206.
• Rosetti, Radu general - Operaţiuni militare puţin cunoscute din Războiul pentru Independenţă, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii istorice” , seria a III-a, Tom XXVI, 1943-1944 – p. 279-322
• *** Anuarul oficial al Armatei Române pe anul 1900, Bucureşti, Imprimeria statului, p. 335