Iosif Iacobici

Iosif Iacobici
Naţionalitate		română
Născut		8 decembrie 1884, Alba Iulia, judeţul Alba
Decedat		11 martie 1952, Aiud, judeţul Alba
Cauză deces		tuberculoză
Ocupaţie		militar, general

Iosif Iacobici (n. 8 decembrie 1884 - d. 1952, Aiud, judeţul Alba) a fost un general al armatei române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

De origine român din Transilvania, în timpul Primului Război Mondial a luptat ca ofiţer în armata austro-ungară. După terminarea acestuia, a fost primit în decembrie 1918 în rândul armatei române, cu gradul de locotenent-colonel.

A fost în două rânduri comandant al Armatei a IV-a.

A ajuns în anul 1941 la gradul de general de corp de armată. În acelaşi an este numit ministru al Apărării Naţionale, iar între 22 septembrie 1941-17 ianuarie 1942 ocupă funcţia de şef al Marelui Stat Major Român. A intrat în conflict cu mareşalul Ion Antonescu din cauza viziunilor diferite pe care le aveau faţă de campania militară românească din anul 1942 împotriva forţelor armate sovietice. Ca urmare a acestui conflict, mareşalul Antonescu l-a demis din funcţiile avute şi l-a trecut în rezervă în 1942.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste ajunse la putere în România l-au arestat şi l-au condamnat în anul 1949 la 8 ani temniţă grea, fiind încarcerat la închisorile Văcăreşti, Jilava şi Aiud. A decedat în închisoarea din Aiud în anul 1952 în urma bolilor contractate în timpul detenţiei.

Bibliografie

• Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008.
• Predescu, Lucian, - Enciclopedia României, Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9399-03-7