Jeni Acterian

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Jeni Acterian
Replace this image female.png
Alte nume Maria Eugenia
Născută 22 iunie 1916, Constanţa
Decedată 29 aprilie 1958, Bucureşti
Ocupaţie regizoare
Părinţi Aram şi Haiganuş Acterian

Jeni Acterian [Maria Eugenia] (n. 22 iunie 1916, Constanţa – d. 29 aprilie 1958, Bucureşti). Regizoare, memorialistă.

Biografie

Născută într-o familie de intelectuali armeni, Aram şi Haiganuş Acterian, a făcut primii ani de şcoală la Notre Dame de Sion din Bucureşti şi, după bacalaureatul dat în particular, urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti, absolvită în 1940 cu o teză din domeniul logicii matematice: Raţionamentul prin recurenţă. Directorul Institutului Francez, profesorul Alphonse Dupront, i-a promis o bursă doctorală la Sorbona, dar a trebuit să renunţe din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a se putea întreţine, a lucrat în tot acest timp, ca referent, la Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare. În 1947, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, secţia Regie.

A fost asistent regie, colaboratoarea Mariettei Sadova (cumnata sa) şi a lui Liviu Ciulei, apoi regizor principal la teatrele Odeon, Municipal şi Tineretului (unde a montat piese de Shakespeare, Cehov ş.a.), folosind numele de scenă „Jeni Arnotă”, deoarece familia Acterian devenise suspectă pentru noul regim. Lucrează şi pentru unele teatre din provincie ca regizor, director de scenă sau traducător.

A făcut parte din cercul unor mari personalităţi ale culturii româneşti: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţutea, Constantin Noica, Petru Comarnescu, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Alice Botez ş.a.

S-a îmbolnăvit de maladia Hodgkin, care a răpus-o, după patru ani de suferinţă grea, la vârsta de 43 de ani.

A devenit cunoscută după 1989, impresionând prin memoriile sale, publicate sub titlul Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit. 1932–1947, de editurile „Humanitas” (1991) şi „Ararat” (1998), despre care Monica Lovinescu afirma: „Pentru cei care n-au trăit finalul perioadei interbelice în Bucureştiul intelectual, Jurnalul scris de Jeni Acterian constituie şi un document de epocă de mare însemnătate”. În 2005 i-a apărut şi un volum de corespondenţă, la Editura „Ararat”.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.