Lia Manoliu

Lia Manoliu
Născută		25 aprilie 1932, Cernăuţi, Bucovina
Decedată		9 ianuarie 1998, Bucureşti
Ocupaţie		atletă

Lia Manoliu (n. 25 aprilie 1932, Cernăuţi, Bucovina – d. 9 ianuarie 1998, Bucureşti), atletă, multiplă campioană olimpică.

Biografie

Absolventă a Facultăţii de Energetică a Institutului Politehnic Bucureşti (1954), Lia Manoliu a practicat sporturi dintre cele mai diverse, tenis de masă, tenis de câmp, volei, baschet (legitimată la echipa Ştiinţa Bucureşti) şi, nu în ultimul rând, atletism (la Atletic Club Român). Încă din anii liceului şi-a delimitat sfera de interes, alegând proba de aruncare a discului.

De 12 ori campioană naţională şi de 7 ori campioană balcanică. Participă la 6 ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice (începând cu cele de la Helsinki, din 1952, şi sfârşind cu München-ul, în 1972), record de longevitate consemnat şi de Cartea Recordurilor, egalat doar de Elisabeta Lipă (2004). Prezenţa sa la olimpiade i-a adus 3 medalii, aur la Mexico (1968) şi bronz la Roma (1960) şi Tōkyō (1964). După retragerea din viaţa competiţională a devenit vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (1973 – 1990) şi preşedinte al aceluiaşi for (1990 – 1997).

A deţinut şi funcţii internaţionale, printre care preşedinta Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performanţă din cadrul Asociaţiei Comitetelor Olimpice Naţionale, membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul C.I.O. sau membru al Comisiei de Competiţii din cadrul Asociaţiei Europene de Atletism.

A primit mai multe distincţii: Trofeul „Fair Play”, decernat de către UNESCO (1973), Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz” (1975), Trofeul „Femeia în Sport” (C.I.O. – 1990) şi Trofeul Centenarului C.I.O. (1994).

Lia Manoliu a fost aleasă senator de Bucureşti în primul Parlament organizat în baza alegerilor libere (1990 – 1992). În semn de preţuire a valorii ei, Stadionul Naţional din Bucureşti a primit numele „Lia Manoliu”. „…Recordul celor 6 prezenţe la Olimpiadă şi menţinerea în Guiness Book sunt greu de atins. Ca preşedinte al C.O.R. a fost alături de noi în competiţii, ne-a încurajat şi a reuşit să ne facă să simţim că nu banul este important, ci performanţa şi gloria sportivă” (Octavian Belu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.