Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, denumită şi Liga Culturală, a fost o organizaţie care a desfăşurat o bogată activitate culturală şi politică pentru întărirea unităţii politice a românilor din România şi Transilvania.

Înfiinţată la la 17/29 decembrie 1890 la iniţiativa lui Simion C. Mândrescu, Liga Culturală şi-a început activitatea în mod oficial din 24 ianuarie 1891.

În acelaşi an Liga a publicat un memorandum prin care făcea cunoscută represiunea contra românilor din Transilvania. În 1892 s-a alăturat mişcării memorandiste propriu-zise.

În preajma Primului Război Mondial, Liga s-a pronunţat pentru intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale şi pentru dezrobirea Ardealului de sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar.

Liga a întreţinut o intensă activitate culturală organizând numeroase manifestaţii în acest sens şi având un teatru propriu. De asemenea, a publicat, până în 1899, revista "Liga Română".

Până în anul 1914, când şi-a schimbat titulatura în „Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor”, organizaţia şi-a creat numeroase secţiuni în majoritatea oraşelor din ţară, dar şi în unele centre universitare din străinătate, precum Paris, Londra, Berlin, Anvers şi Bruxelles.

Conducerea Ligii era încredinţată unui Comitet Central Executiv, iar între personalităţile care au activat în cadrul acesteia s-au numărat: Nicolae Iorga, V.A. Urechea, Nicolae Filipescu şi Take Ionescu.

Sub preşedinţia lui Nicolae Iorga organizaţia a avut cea mai intensă activitate. Tot Iorga a contribuit la construcţia unui sediu nou, un palat în Bucureşti care şi astăzi poartă numele Ligii Culturale.

Liga Culturală a fost desfiinţată în 1948.

Bibliografie