Mare logofăt de obiceiuri

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Marele logofăt de obiceiuri a fost un dregător care avea datoria de a ţine condica rânduielilor şi obiceiurilor locale în care se înscriu toate dispoziţiile politice şi clericale, recepţiunile persoanelor importante şi alte îndatoriri asemănătoare.

În Ţara Românească această dregătorie a fost înfiinţată de Alexandru Ipsilanti, în timpul celei de-a doua domnii a sa (1797-1797).

Marele logofăt de obiceiuri făcea parte din divanul boierilor veliţi.

Bibliografie

  • Magazin Istoric - anul V, nr. 5 (50), mai 1971