Maria Băiulescu

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Maria Baiulescu)
Salt la: navigare, căutare
Maria Băiulescu
Maria Baiulescu.jpg
Născută 21 august 1860, Braşov
Decedată 24 iunie 1941, Braşov
Ocupaţie scriitoare, feministă
Părinţi Bartlomeu şi Elena Băiulescu

Maria Băiulescu (n. 21 august 1860, Braşov24 iunie 1941, Braşov). Scriitoare, militantă pentru emanciparea femeilor din România.

Biografie

Fiica protopopului Bartlomeu şi a Elenei Băiulescu.

A fost influenţată profund de mama sa, colaboratoare a Societăţii Reuniunea Femeilor Românce şi preşedinta „comitetului politic” al doamnelor române din Braşov în timpul mişcării memorandiste, din 1892 – 1994. Maria Băiulescu îşi face studiile la Şcoala Secundară Germană şi la Institutul Francez de Domnişoare din Braşov.

Ţine prima conferinţă cu temă feministă în oraşul natal, în 1896, cu tema Rolul femeii în societatea de azi, urmată de Misiunea femeii române (1901). Membră a Reuniunii Femeilor Românce din Braşov, din 1906, în anul următor devenea preşedinta acesteia (funcţie preluată de la mama ei). Îmbinând mişcarea feministă cu lupta naţională a românilor din monarhia austro-ungară, Maria Băiulescu a iniţiat crearea Uniunii Generale a Femeilor Române din Transilvania şi Ungaria.

În 1908 a transformat orfelinatul patronat de Reuniune în şcoală de menaj şi industrie casnică, iar în 1920 în şcoală profesională. În timpul Primului Război Mondial (1914 – 1918) s-a refugiat la Iaşi, participând la activităţile Societăţii Ortodoxe, sub patronajul căreia va înfiinţa Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război şi Asociaţia pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeii Române (1917).

Revenită la Braşov, în 1918, preia conducerea Reuniunii Femeilor Românce şi a Uniunii Femeilor Române şi se dedică asistenţei sociale, activând în mai multe societăţi: Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război, Crucea Roşie, Profilaxia Tuberculzei, Invalizii de Război ş.a.

A debutat în revista Meseriaşul Român cu traduceri din limbile engleză şi franceză. Cu timpul se afirmă ca publicistă, ajungând să scrie pentru multe dintre marile reviste şi ziare ale vremii. Colaborează cu mai multe publicaţii, printre care „Vatra”, „Familia”, „Gazeta Femeii”, „Tribuna” „Universul literar” etc. Debutează cu traduceri din literatura germană şi franceză, semnând cu pseudonimul „Sulfina”. A publicat apoi volume de versuri, proză şi dramaturgie: Note şi impresiuni (1896), Vacanţii (1903) şi Extaz (1908), şi a semnat traduceri din Saltîkov-Şcedrin, Louis de Meurville, H. Bernstein, Ferdinand Freiligrath, Fr. Schiller, H. Sudermann, W. Shakespeare, J. W. Goethe.

Publică, sub pseudonim, proză şi articole politice. Este una dintre puţinele femei care participă şi la scrierea enciclopediei române „Astra”.

A fost distinsă cu medalia „Crucea Reginei Maria”, clasa I şi medalia „Ferdinand I”.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012
  • Mihăilescu, Ştefania, Din istoria feminismului românesc, Editura Polirom, Iaşi, 2002 ISBN 973-681-012-7 p. 168
  • ***Colegiul Tehnic „Maria Baiulescu” Braşov http://colegiulbaiulescu.ro/