Maria Cebotari

Maria Cebotari
Alte nume		Cibotaru
Născută		10 februarie 1910, Chişinău, Basarabia
Decedată		9 iunie 1949, Viena, Austria
Ocupaţie		Interpretă de operă, actriţă de teatru şi film

Maria Cebotari [Cibotaru] (n. 10 februarie 1910, Chişinău, Basarabia – d. 9 iunie 1949, Viena, Austria). Interpretă de operă, actriţă de teatru şi film.

Biografie

Cel de-al cincilea copil din cei doisprezece ai profesorului Ion Cibotaru şi ai Mariei, face primele clase la Şcoala Normală de Fete „Florica Niţă” şi la Capela Metropolitană din Chişinău, sub atenta supraveghere a protoiereului Mihail Berezovski, dirijor şi compozitor, cel care a îndrumat-o spre Conservatorul „Unirea” din acelaşi oraş, pe care l-a absolvit în 1929.

Debutează pe scenă în ansamblul Corului Metropolitan, la vârsta de 14 ani, după care, un an mai târziu, cânta arii din Tosca, de Giacomo Puccini şi Aida, de Giuseppe Verdi. În 1927–1928, participă la un turneu în Franţa cu trupa de cântăreţe şi dansatoare condusă de contele Alexandr Vîrubov, ocazie cu care studiază la Conservatorul din Paris, având o bursă din partea statului român.

După absolvirea Conservatorului din oraşul natal, este angajată ca actriţă la Teatrul de Artă din Moscova dar, după scurtă vreme, pleacă să studieze la Berlin. S-a perfecţionat, în 1929–1931, cu profesorul de canto Oskar Daniel, la Hochschule für Musik, pe care a absolvit-o cu Magna Cum Laude.

Ca soprană debutează solistic, în 15 aprilie 1931, cu rolul „Mimi” din Boema de G. Puccini, având ca partener pe Beniamino Gigli, la opera din Dresda, unde a rămas ca solistă până în 1943, perioadă în care a dat reprezentaţii şi pe scena Operei de Stat din Berlin. Ulterior este angajată ca solistă permanentă a Operei de Stat din Viena, unde va cânta până la moarte.

Presa a elogiat-o încă de la început: „Maria Cebotari [...] o frumuseţe cu totul deosebită […]. Vocea ei, ţinuta scenică nu au asemănare […]. O nouă stea a apărut pe firmamentul operei mondiale”.

A strălucit în operele lui Wolfgang Amadeus Mozart, obţinând un imens succes cu rolul contesei din Nunta lui Figaro, la festivalurile de la Salzburg, la invitaţiile lui Bruno Walter, Herbert von Karajan şi Richard Strauss, care a creat pentru ea opera Salomeea. Printre rolurile interpretate se mai numără şi „Zerline” din Don Juan şi „Constanţa” din Răpirea din Serai, de W.A. Mozart, „Tatiana” din Eugen Oneghin a lui Piotr Ilici Ceaikovski sau „Gilda” din Rigoletto, de G. Verdi.

A cântat sub bagheta unor mari dirijori ca H. von Karajan, B. Walter, R. Strauss, Fritz Bush, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm sau Wilhelm Furtwängler.

A făcut turnee artistice la Viena, Bruxelles, Stockholm, Praga, Paris, Roma, Milano, Anvers, Copenhaga, Florenţa, Londra, Geneva, Zürich, Salzburg, Riga, Bucureşti ş.a.

Debutul ca actriţă are loc în 1936, cu muzicalul Mädchen in Weiß (Fetele în alb), în regia lui Viktor Janson, după care au urmat Solo per te, în 1937, Giuseppe Verdi, în 1938, Amami, Alfredo!, toate trei în regia lui Carmine Gallone, Starke Herzen im Sturm, în 1938, în regia lui Herbert Maisch, unde joacă alături de actorul Gustav Diessel, cu care s-a şi căsătorit. Unul dintre filmele în care a jucat, Odessa în flăcări, a obţinut medalia de aur la Bienala de la Veneţia. Turneele ei în străinătate sau filmările pe platou erau atât de frecvente încât colegii au supranumit-o „cântăreaţa zburătoare”.

Karl Sheneval, critic de artă, afirma: „Este una dintre celebrele cântăreţe de operă care au devenit celebre şi pe ecran. Şi una dintre puţinele actriţe de cinema capabile să interpreteze roluri în diferite limbi… Filmele se realizează în varianta germană, italiană, română… Vocile partenerilor sunt dublate în diferite limbi… numai Maria Cebotari rămâne în toate variantele. Are un simţ al limbilor foarte dezvoltat şi un talent extraordinar…”.

La doar 24 de ani, a primit cel mai înalt titlu onorific din Germania şi Austria, „Kammersängerin”, iar pentru meritele ei deosebite statul român i-a acordat „Coroana României” în grad de Comandor.

Corpul neînsufleţit al marii artiste a fost purtat pe umeri în jurul Teatrului de Operă de la Viena. A fost condusă de mii de oameni spre locul de veci de la Cimitirul Döblinger, unde a fost înmormântată alături de Gustav Diessel.

Considerată predecesoarea Mariei Callas, numele ei este dat unor străzi din metropole europene. În anul 2000, a fost dezvelită o placă comemorativă la fosta sa locuinţă din Berlin, iar în 2004, a avut loc la Chişinău premiera filmului Aria, realizat de Vlad Druck după scenariul lui Dumitru Olărescu, despre viaţa şi activitatea marii cântăreţe, ulterior interzis de autorităţile românofobe de la Chişinău.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.