Mihai Roşu

Mihai Roşu
Mihai Roşu
Naţionalitate		român
Născut		4 ianuarie 1775, Corneşti, judeţul Timiş
Decedat		18 septembrie 1822, Corneşti
Ocupaţie		teolog, scriitor

Mihai Roşu (alias Martinovici, n. 4 ianuarie, 1750, Jadani, astăzi Corneşti, judeţul Timiş - d. 18 septembrie, 1822, Jadani), profesor, teolog şi scriitor bănăţean care s-a dedicat emancipării românilor din Banat.

Biografie

S-a născut în satul timişean Jadani, din părinţi ţărani. A studiat mai întâi cu preotul satului, iar din 1763 a fost dus de tatăl său la Timişoara, să studieze cu părintele Chiril, întrucât şcolile româneşti erau inexistente. În 1777 împărăteasa Maria Theresa a dat legea intitulată Ratio educationis, care deschidea drumul pentru înfiinţarea şcolilor naţionale în interiorul Imperiului habsburgic. Astfel, în 1779 s-au înfiinţat primele cursuri normale la Timişoara, care se ţineau în limba sârbă, pe perioada verii, timp de 3 luni pe an. Mihai Roşu a fost cel care traducea aceste cursuri în româneşte.

Dascăl şi teolog, el a tradus în 1790 teologia din limba slavă în româneşte, pe care o preda mai departe viitorilor preoţi. Printre studenţii săi s-a aflat şi Dimitrie Ţichindeal, un alt personaj cheie în lupta românilor bănăţeni pentru emancipare.

Mihai Roşu a fost profesor de şcoală normală şi de teologie, precum şi preot al bisericii din Timişoara, până în 1794. Era poliglot, cunoştea la perfecţie 5 limbi. În acest an se reîntoarce în satul său natal, Jadani. Aici se dedică scrisului. S-a stins din viaţă la 18 septembrie 1822 în satul natal, unde a fost şi înmormântat.

Opera

Cea mai importantă lucrare a lui Mihai Roşu se intitulează „Normalul, de lipsă cărtice pentru învăţătorii a Neuniţilor rumâneşti mai mici şcole”, în practică un manual de şcoală tradus în româneşte (în 1775) dintr-o carte sârbească şi publicat în 1785. A doua lucrare mai importantă a lui Roşu este Teologia, tradusă din limba slavă. A mai scris şi Florariul pentru folosul tuturor iubitorilor de învăţătură, publicată postum în 1831, de către elevul său Pavel Lazarescu. A mai tradus cărţi bisericeşti din grecească sau sârbească, publicate apoi de protopopiatul ortodox din Timişoara. A scris numeroase cărţi, mare parte dintre ele rămase doar sub formă de manuscris şi care nu au avut ocazia să fie publicate din cauza greutăţilor pe care le presupunea publicarea în contextul feudal.

Bibliografie

• Cosma, Aurel, Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933