Muzeul Ţăranului Român
de la Enciclopedia României
| Muzeul Ţăranului Român | |
| Fondat | 1906 |
|---|---|
| Tip | Arte şi Tradiţii Populare |
| Director | Vintilă Mihăilescu |
| Adresă | Şoseaua Kiseleff nr. 3 |
| Sector | Sector 1 |
| Localitate | Bucureşti |
| Site web | Muzeul Ţăranului Român |
Muzeul Ţăranului Român este un muzeu naţional de arte şi tradiţii populare din Bucureşti. Patronat de Ministerul Culturii, muzeul păstrează şi expune numeroase colecţii de obiecte şi monumente ale culturii materiale şi spirituale. Toate acestea sunt adăpostite într-o clădire-monument istoric, în stil neo-românesc. Muzeul Ţăranului Român, Muzeu Naţional de Arte şi Tradiţii, deţine cea mai bogată colecţie de obiecte ţărăneşti din România. Stilul original de expunere se prelungeşte şi în publicaţiile muzeului, în acţiunile de tip Muzeul Misionar, Şcoala Satului sau în evenimente ca vernisaje, concerte, conferinţe. Din anul 2007, muzeul are o editură proprie, Editura Martor, şi o revistă cu acelaşi nume.[1] În anul 1996, Muzeul Ţăranului Român primeşte distincţia EMYA - „European Museum of the Year Award”.
Istoric
Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, în forma lui actuală, a fost înfiinţat în anul 1990. Înainte de această dată, se poate însă vorbi şi de alte încercări şi începuturi ale acestuia. În 1864, Alexandru Ioan Cuza a pus bazele Muzeului Naţional de Antichităţi, precursorul actualului Muzeu al Ţăranului Român. La 11 octombrie 1906, este înfiinţat un muzeu autonom al artei populare româneşti, numit „Muzeul de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială”, cu sediul în clădirea fostei Monetării. În funcţia de director a fost numit Alexandru Tzigara-Samurcaş, un eminent istoric de artă datorită căruia instituţia va dobândi un statut ştiinţific şi cultural prestigios. Ulterior, în anul 1912, ca urmare a actului semnat de Carol I, se începe construcţia sediului actual, amplasat pe locul fostei monetării a statului[2], cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrărilor fiind arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti.
După ce de-Al Doilea Război Mondial, clădirea se va transforma, începând cu 1953, în Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român. După Revoluţia din 1989, la 5 februarie 1990, ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleşu, l-a numit pe pictorul Horia Bernea (fiul etnografului Ernest Bernea) director al reînfiinţatului Muzeu al Ţăranului Român.[3]
Clădirea
Clădirea Muzeului Ţăranului Român, declarată monument de arhitectură, este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, în imediata apropiere a „Muzeului de Ştiinţe Naturale Grigore Antipa” şi a „Muzeul de Geologie”. Proiectul şi conducerea lucrărilor au fost încredinţate arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti, reprezentant de seamă al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe „un palat al artei pământene”, dispus sub forma incintelor de tip monastic. După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român. Clădirea a fost recent renovată şi adaptată tehnicilor moderne de expunere.[4]
Colecţiile
Muzeul Ţăranului Român deţine una dintre cele mai bogate colecţii de obiecte ţărăneşti din România, în patrimoniul său aflându-se aproape 90.000 de piese, acestea fiind împărţite în mai multe colecţii: ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri etc. El s-a constituit începând cu anul 1906 şi continuă să crească permanent prin cercetările de teren desfăşurate în toate provinciile româneşti.
Cea mai importantă dintre colecţii este cea de ceramică care cuprinde un număr de aproximativ 18.000 de piese. În această colecţie se regăsesc obiecte precum: oale pentru sarmale, oale pentru prins lapte, oale pentru fiert magiunul, cratiţe sau vase pentru friptură, forme pentru cozonac, ulcioare de diferite mărimi pentru apă. O a doua colecţie este cea costumelor ţărăneşti. Aceasta conţine un număr de aproximativ 20.000 de piese, cuprinzând obiecte din toate zonele ţării, din secolul XIX şi XX. De asemenea, în patrimoniul muzeului se găseşte şi o colecţie de ţesături de interior, marea majoritate a pieselor provenind din Moldova şi Oltenia.
Colecţia de lemn, mobilier şi feronerie numără aproximativ 8.000 de obiecte, printre aceste numărându-se: unelte agricole, mobilier tradiţional, unelte din industria casnică şi chiar instrumente muzicale. Colecţia de artă religioasă grupează obiecte de artă religioasă, precum icoane pe sticlă, icoane pe lemn, odoare bisericeşti, xilogravuri, cruci şi pristolnice. Alături de toate aceste colecţii, Arhiva de Imagine a Muzeului Ţăranului Român deţine şi o serie de fotografii vechii şi alte documente.