Natalia Leonida
de la Enciclopedia României
Natalia Leonida | ||
Născută | 25 iulie 1878, Vaslui, judeţul Vaslui | |
Decedată | 1948, Bucureşti | |
Ocupaţie | pedagog | |
Părinţi | Anastase Leonida şi Matilda Gill |
Natalia Leonida (n. 25 iulie 1878, Vaslui – d. 1948, Bucureşti). Pedagog.
Biografie
Fiica intelectualilor Anastase Leonida şi Matilda Gill, a urmat cursurile liceale în limba franceză la „Notre Dame de Sion” din Galaţi şi pe cele universitare la Facultatea de Litere de la Sorbona (1887 – 1901), concomitent cu Şcoala Normală Superioară din cadrul aceleiaşi universităţi; şi-a obţinut şi licenţa în filologie modernă la Universitatea Bucureşti (1904).
La reîntoarcerea în ţară a cerut Ministerului Instrucţiunii Publice dreptul de a profesa, fiind repartizată ca profesoară de limba franceză la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, apoi la Liceul externat de fete nr. 1 din Bucureşti. La 1 noiembrie 1927, Natalia Leonida este învestită directoarea acestui liceu, devenit acum „Regina Maria”. Face eforturi pentru a-l înzestra cu dotări ultramoderne: cabinete, laboratoare, bibliotecă, sală de gimnastică, sală de pregătire pentru Crucea Roşie, sau pentru introducerea unor discipline extraşcolare, de tip european, care să dezvolte, pe lângă intelect, şi patriotismul, cum ar fi „Cercetăşia”.
În 1935, Constantin Rădulescu-Motru a testat gradul de pregătire şi inteligenţă al elevelor din liceu ajungând la următorul rezultat: „… 63,94% foarte inteligente; 18,80% inteligente; 13,11% normale; 4, 25% mediocre; 0,12% sub mediocre”. Realizările din timpul directoratului său au ajuns la cunoştinţa ministerului şi a Curţii regale, şi i-a adus mai multe distincţii: „Răsplata Muncii” pentru învăţământ, clasa II (1924), „Ofiţer al Academiei Franceze” (1933), „Brevetul pentru serviciul de distincţie” din partea „Crucii Roşii” (1942), Ordinele „Meritul Cultural” pentru şcoală în grad de cavaler, clasa II (1934) şi „Coroana României” în grad de cavaler (1941). Această prestigioasă instituţie de învăţământ de talie europeană, care o făcuse pe Regina Maria să afirme: „O muncă fără preget încoronată de realizări prea frumoase, un nivel intelectual ridicat şi o caldă atmosferă sufletească – iată ce mi s-a dat prilejul să constat întotdeauna, cu bucurie, la Liceul Regina Maria”, a fost desfiinţată de regimul comunist în anul morţii creatoarei sale.
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.