Nicolae Dragomir
de la Enciclopedia României
Nicolae Dragomir | ||
Născut | 8 septembrie 1898, Craiova | |
Decedat | 17 iulie 1981, Bucureşti | |
Ocupaţie | militar, general |
Nicolae Dragomir (n. 8 septembrie 1898, Craiova - d. 17 iulie 1981, Bucureşti), general de brigadă, profesor universitar, ministru.
Cuprins
Studiile
A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie (1915-1916), Şcoala de aplicaţie pentru artilerie (1921-1922), Şcoala Superioară de Război (1923, 1924-anul II la Torino) şi Universitatea din Torino (1924-1925), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice şi economice.
Cariera militară
Grade militare:
- sublocotenent-1916
- locotenent-1917
- căpitan-1923
- maior-1934
- locotenent-colonel-1938
- colonel-1942
- general de brigadă-1944
Funcţii militare:
- comandant pluton în Regimantul 11 Artilerie (1916-1919)
- profesor la Şcoala Superioară de Război (1928-1935, 1937-1939)
- funcţii la Regimentul 1 Artilerie grăniceri (1935-1937)
- şef serviciu mobilizare-organizare naţională a teritoriului din Marele Stat Major (1940)
- la dispoziţia Cabinetului militar al Conducătorului statului (1941-1942)
- subşef de stat major al Armatei a 4-a (1942-1943)
- comandant al Regimentului 8 Artilerie Grea (1944)
- subşef şi şef de stat major al Armatei a 4-a (1944-1945)
Alte funcţii:
- ministru al Coordonării şi Statului Major Economic (1940-1941)
Ca profesor universitar a predat în Bucureşti la catedra de economie a Facultăţii de Drept, la Academia Comercială şi la Şcoala de Război.
Participarea la Primul Război Mondial
În timpul Primului Război Mondial a participat cu Regimentul 11 Artilerie la luptele de la Mărăşeşti (1917).
Participarea la al Doilea Război Mondial
În cel de-Al Doilea Război Mondial a participat la luptele din Stepa Kalmucă, de la Iaşi-Chişinău, din podişul Transilvaniei, Ungaria şi Cehoslovacia.
Decoraţii şi medalii:
- ”Coroana României”, clasa a V-a, cu spade, în gradul de cavaler şi panglică de “Virtutea Militară”
- ”Steaua României”, clasa a IV-a
- “Mihai Viteazul”, clasa a III-a
La 2 martie 1945, împreună cu comandantul Armatei a 4-a, generalul Avramescu, a fost arestat de sovietici şi dus în U.R.S.S., unde a fost condamnat la 8 ani muncă silnică, lucrând la un sovhoz din regiunea Kustanai ca felcer veterinar. A fost repatriat în anul 1956.
La 4 octombrie 1946 a fost judecat în lipsă şi condamnat la 10 ani închisoare, pentru vina de a fi făcut parte din guvern în perioada 1940-1941. A fost arestat la 11 ianuarie 1957 şi întemniţat la Jilava. A trecut prin penitenciarele Jilava, Gherla, Râmnicu Sărat, Văcăreşti şi Jilava de unde a fost eliberat la 27 iulie 1964.
A decedat la 17 iulie 1981, la Bucureşti.
Bibliografie
- Duţu, Al., dr., Dobre, F., Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 106-118;
- Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr., Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 204;
- Georgescu, H., Dicţionar enciclopedic militar (C-D), Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1997, p. 266-267;
- Loghin, L., col. (r.) dr., Lupăşteanu, A., col. (r), Ucrain, C., col. dr., Bărbaţi ai datoriei – 23 august 1944-12 mai 1945. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1985, p. 119-120;