Nicolae Ghineraru

Nicolae Ghineraru
Născut		14 decembrie 1888, Dridu, Ilfov
Decedat		23 februarie 1969, Bucureşti
Ocupaţie		militar, general

Nicolae Ghineraru (n. 14 decembrie 1888, Dridu, judeţul Ilfov - d. 23 februarie 1969, Bucureşti), general de brigadă.

Studiile

A urmat Şcoala de Ofiţeri de artilerie şi geniu din Bucureşti (1908-1910).

Cariera militară

Grade militare:

• sublocotenent - 1910
• locotenent - 1913
• căpitan - 1916
• maior - 1917
• locotenent-colonel - 1927
• colonel - 1934
• general de brigadă - 1939

A fost trecut în rezervă în anul 1942 şi menţinut concentrat.

Funcţii militare:

• comandant de secţie în Regimentul 2 Artilerie
• comandant de baterie în Regimentul 22 Artilerie “Mihai Bravul” (1910-1918)
• funcţii în Direcţia 8/Ministerul de Război (1918-1927)
• Regimentul 4 Artilerie Roman (1927-1932)
• Direcţia Artilerie/Ministerul de Război (1933)
• comandant al Regimentului 29 Artilerie Bălţi (1933-1935)
• comandant al Regimentului 8 Artilerie Roman
• comandant al Brigăzii 20 Artilerie Târgu Mureş (1939-1941)
• comandant al Brigăzii 1 fortificaţii (1940-1941)
• comandant al Diviyiei 10 Infanterie
• comandant al Comandamentului Militar al Odessei (23 octombrie 1941-23 noiembrie 1941)
• comandant al Diviziei 2 Infanterie (1941-1942)
• comandant al Grupului Mobil de Etape nr. 1 (1942-1943).

Alte funcţii:

• prefect al judeţului Neamţ (1935-1939)
• prefect al judeţului Botoşani (1943-1944).

Medalii şi decoraţii:

• “Steaua României”, clasa a III-a.

Participarea la Primul Război Mondial

În Primul Război Mondial s-a remarcat în luptele de la Câmpulung, comandând o baterie din Regimentul 22 Artilerie.

Participarea la al Doilea Război Mondial

În cel de-al Doilea Război Mondial a participat cu Brigada 1 Fortificaţii la eliberarea părţii de sud a Basarabiei, la bătălia de la sud de Harkov cu Divizia 10 infanterie şi la aprovizionarea trupelor care se deplasau spre Stalingrad.

A fost arestat la 31 octombrie 1944, judecat pentru crime de război (aşa-zise abuzuri săvârşite în fruntea Diviziei 10 Infanterie.), condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsa fiind redusă ulterior. A fost eliberat la 12 septembrie 1956, după 4.560 de zile de arest, din închisoarea Gherla. În perioada 1959-1967 a lucrat în cadrul Cooperativei “Munca la domiciliu”, confecţionând pungi. S-a stins din viaţă la 23 februarie 1969, la Bucureşti.

Bibliografie

• Duţu, Al., dr., Dobre, F. - Drama generalilor români (1944-1964), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 133-139
• Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr. - Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 227-228
• *** Revista de istorie militară - nr. 4 (56) / 1999