Nicolae Rovinaru

Nicolae Rovinaru
Născut		15 august 1864, Răscăieţi, judeţul Dâmboviţa
Decedat		?
Ocupaţie		militar, general

Nicolae Rovinaru (n. 15 august 1864, Răscăieţi, judeţul Dâmboviţa - d. ?) a fost un general al armatei române din timpul Primului Război Mondial.

Studiile

A urmat cursurile Şcolii militare de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti (1883-1885), Şcoala de aplicaţie de artilerie şi geniu (1885-1887) şi Şcoala Superioară de Război (1890-1892).

Cariera militară

Grade militare:

• sublocotenent (1885)
• locotenent (1888)
• căpitan (1893)
• maior (1901)
• locotenent-colonel (1907)
• colonel (1910)
• general de brigadă (1916)

Funcţii militare

• comandant de secţie şi de baterie în Regimentul 2 artilerie (1885; 1887-1890)
• stagiu la Marele Stat Major şi Regimentul 26 infanterie (1893-1896)
• comandant de companie în Regimentul 2 artilerie cetate (1897-1898)
• stagiu în armata austro-ungară (1898-1899)
• şef al biroului organizare-mobilizare în Marele Stat Major (1899-1902)
• şef de stat major al Diviziei 1 infanterie (1902-1905)
• funcţii în Secretariatul General al Ministerului de Război şi profesor de artă militară la Şcolile de artilerie şi geniu (1905-1907)
• comandant de divizion în Regimentul 3 artilerie (1907-1909)
• şef birou operaţii în Marele Stat Major (1909-1910)
• şef de stat major la Corpul 4 armată (1910-1911)
• şef de stat major la Corpul 2 armată (1911-1912)
• comandant al Regimentului 19 artilerie (1912-1913)
• comandant al Brigăzii 10 artilerie (1914-1916)
• comandant al Brigăzii 6 artilerie (1916)
• comandant al Brigăzii 9/19 artilerie mixtă (1916)
• inspector al artileriei la Armata 2 (1917-1918)
• comandant al artileriei Corpului 1 armată (1918-1920)
• inspector al stabilimentelor militare la Ministerul de Război (1920-1921)

A participat la cel de-al doilea război balcanic.

Participarea la Războiul pentru Întregirea Neamului

În timpul Primului Război Mondial, care pentru români a purtat numele de Războiul pentru Întregirea Neamului, a participat la luptele din capul de pod de la Silistra ca şi comandant al Brigăzii 10 artilerie, în anul 1916. În acelaşi an, la comanda Brigăzii 9/19 mixte a participat la bătălia pentru Bucureşti.

Contribuţia ştiinţifică

A publicat mai multe lucrări: Curs de artă militară; organizarea armatelor (1906), Curs de artă militară. Tactica armelor întrunite (1907) şi Studiu pentru o complectă organizare a armatei (1910).

A elaborat un proiect de buget militar care asigura constituirea unui corp de armată la un milion de locuitori, limita maximă la care se putea ridica forţa militară a Vechiului Regat al României.

Bibliografie

• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008