Ohaba Română

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Ohaba Română

Comuna Ohaba Lungă
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1427
Populaţie 187 locuitori
Cod poştal 307303

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Ohaba Română este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Ohaba Lungă şi are o populaţie de 187 locuitori (2002).

Localizare

Ohaba Română se situează în nord-estul judeţului Timiş, la limita dintre acesta şi judeţul Arad, într-o zonă deluroasă (Dealurile Lipovei), relativ izolată de centrele economice sau de arterele rutiere cele mai importante. Satul este accesibil numai pe drumuri comunale. Cele mai apropiate centre urbane sunt la circa 30 km distanţă: municipiul Lugoj la sud şi oraşul Făget la sud-est. Faţă de municipiul Timişoara, distanţa pe şosea este de circa 70-80 km.

Se învecinează la nord cu Zăbalţ (judeţul Arad), la est cu Dubeşti, la sud-est cu Ohaba Lungă, la sud cu Dobreşti şi la sud-vest cu Rădmăneşti.

Istorie

Piua de pănură din Ohaba Română, expusă în Parcul etnografic din Cluj-Napoca

În trecut a fost cunoscută sub numele Ohaba Sârbească. Primele menţiuni documentare datează din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menţionează pe această locaţie satul Ohaba . Conform conscripţiei din 1717 apare cu numele Hoaba, avea 11 case şi aparţinea districtului Lipova. Administraţia habsburgică a susţinut însă că satul s-a reînfiinţat în secolul XVII întrucât satul a fost dat drept moştenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a fost numită "sârbească" însă acest adjectiv este impropriu, întrucât satul a fost din totdeauna unul românesc. Cu toate acestea numele vechi s-a perpetuat pentru mult timp. În secolul XIX, administraţia maghiară stabilise numele Ohabaszerbaszka, iar la începutul secolului XX i-a schimbat numele în Racszabadi, ambele traduceri ale numelui „Ohaba Sârbească”. După unirea Banatului cu România, numele i s-a schimbat în măsură să reflecte caracterul românesc al satului.

Până la 1850 a fost proprietate erarială (a fiscului). Atunci trece în posesia familiei Mocioni.

Populaţia

La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 287 locuitori, toţi români.[1] Acest număr reprezintă un procent mult mai mic faţă de populaţia de odinioară, de numai 30% faţă de câţi locuitori a avut satul în perioada lui de maximă dezvoltare sub raport demografic (aproape de 1.000 locuitori în anii '40). Până la al doilea război mondial, numărul de locuitori a crescut constant, cu mici variaţii. După război, numărul de locuitori a scăzut dramatic, cauzat de plecarea tinerilor, îmbătrânirea locuitorilor şi în general de o decădere economică a zonei, izolată faţă de zonele şi fluxurile economice importante.

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1000 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,795 1890,805 1900,866 1910,931 1920,846 1930,939 1941,943 1956,790 1966,666 1977,475 1992,353 2002,287 </lines>

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002