Pădurea Lapiş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Pădurea Lapiş
Categoria a IV-a IUCN (rezervaţie naturală)
RO BV Forest 1.jpg
Habitat cu pădure în amestec
Informaţii generale
Poziţie Actual Salaj county CoA.png Judeţul Sălaj
Oraş apropiat Şimleu Silvaniei
Coordonate 47° 11‘ 08“ N 22° 30‘ 02“ E
Suprafaţă 430,40 ha
Înfiinţare 2004
Administrator Ocolul Silvic Şimleu Silvaniei
Vezi şi Arii protejate în judeţul Sălaj

Pădurea Lapiş este o rezervație naturală de tip faunistic și forestier), situată în judeţul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Nuşfalău.[1]

Localizare

Aria naturală este situată la limita vestică a județului Sălaj cu judeţul Bihor, în apropierea râului Barcău, pe teritoriul sud-vestic al satului Nuşfalău, ocupând teritoriul dintre satele Drighiu și Cosniciu de Jos, în apropierea drumului național DN1H, la 12 km. distanță faţă de orașul Şimleu Silvaniei și 41 km. de municipiul Zalău.

Descriere

Rezervaţia naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[2] și se întinde pe o suprafață de 430,40 hectare[3]

Pădurea Lapiş se desfăşoară pe dealurile piemontane[4] aflate în lunca văii râului Barcău, în vechiul ținut istoric al Țării Silvaniei. Rezervația se află în administrarea Ocolului Silvic Șimleu Silvaniei.

Biodiversitate

Aria naturală reprezintă o zonă cu păduri, culmi domoale, luminișuri, iazuri, păşuni și pajiști, cu floră și faună specifică Dealurilor Silvaniei şi are rolul de proteja şi conserva biodiversitatea vegetale și animală din acest areal[5].

Floră

Salcâm alb (Robinia pseudoacacia)

Flora este constituită din arbori (păduri în amestec) şi arbusti cu specii de: stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), tei pucios (Tilia cordata), gorun (Quercus patrea), stejar comun (Quercus robur), frasin (Fraxinus excelsior), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainetto), cireș (Prunus avium)), salcâm alb (Robinia pseudoacacia), pin negru (Pinus nigra), pin de pădure (Pinus sylvestris), soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, dintre care: mierea ursului (Pulmonaria officinalis)[6], rodul pământului (Arum maculatum), mărgică (Melica uniflora), păiuș (Festuca gigantea), păiuș roșu (Festuca rubra) sau firuță (Poa pratensis), brebenei (Corydalis solida), ciclamen, rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcriș (Oxalis acetosella), leurdă (Allium ursinum), brândușă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus), sânzâiene (Galium verum), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis), lușcă (Leucojum vernum), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium)[7]

Faună

Fauna este bine reprezentată de mai multe specii (unele ocrotite prin lege) de păsări şi mamifere, astfel:

Păsăricu specii de: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (Drycopus martius),ciocănitoare pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), florinete (Carduelis chloris), fâsă de pădure (Anthus trivalis), ciuș (Otus scopus), pițigoi albastru (Parus caeruleus), corb (Corvus corax}, presură galbenă (Emberiza citrinella), sfrâncioc (Lanius collaris) sau șoimul rândunelelor (Falco subbuteo).

Mamifere: cerb (Cervus elaphus), cerb lopătar (Dama dama), căprioară (Capreolus capreolus), jder de copac (Martes martes), hârciog (Cricetus cricetus), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), mistreț (Sus scrofa) sau pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris)[8].

Obiective turistice

În vecinătatea rezervaţiei naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel:

Complexul monahal al Mănăstirii Bic (biserica de zid, chiliile și biserica de lemn)

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din complexul monahal al Mănăstirii Bic, a fost construită în 1778 și apoi, în anul 1795, zugrăvită de cunoscutul pictor de icoane și biserici, Ioan Pop din Românași. Biserica a fost mutată în anul 1997 din satul Stâna, în incinta Mănăstirii Bic, mănăstire înființată în anul 1994 la inițiativa stavroforei[9] Mariana Lupou. Complexul reprezintă cel mai mare așezământ monahal de călugărițe din Episcopia Sălajului;

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Cehei, construită în anul 1765, poartă hramul și a fost pictată de zugrvul Nichita, un renumit pictor de biserici al sfârșitul secolului al XVIII-lea;

Biserica reformată din satul Ip construită în secolul al XVI-lea, suferă modificări în anii 1622 (portic), 1793 și 1825 când se construiește turnul clopotniță

Biserica reformată din Nuşfalău (fostă catolică) ridicată în stil gotic în secolul al XV-lea de către localnici cu sprijinul familiei Bánffy. Biserica suferă mai multe transformări astfel, în anul 1770 se construiește intrarea sudică și porticul, în 1783 se înlocuiește turnul din lemn, iar în 1870 se adaugă amvonul[10] și se schimbă mobilierul.[11]

Sinagoga din Şimleum Silvaniei construită în anul 1876, lăcaș de cult evreiesc, care din anul 2005, cu sprijinul Asociației Memoriale Hebraica din Nușfalău și Jewish Architectural Heritage Fundation din America, devine Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord[12].

Castelul Bánffy din Nușfalău, clădire (monument istoric) ridicată în secolul al XVIII-lea de către Bánffy Albert, descendenul familiei Bánffy, o familie nobiliară maghiară din Transilvania. Clădirea cu etaj a fost ridicată pe locul unui vechi conac distrus în anul 1514[13]. Suferind distrugeri în urma unui incendiu din 1859, aceasta se reconstruiește în anul 1925, adăugândui-se o intrare cu arcade[14];

Cetatea Báthory din Şimleu Silvaniei

Cetatea Báthory din oraşul Șimleu Silvaniei, constituie prezența arhitecturii renascentiste din Transilvania secolului al XVI-lea și reprezintă rămășițele unei cetăți medievale (castel), reședința familiei nobiliare Báthory și centrul administrativ al celor 50 de așezări (două târguri[15] și 48 de sate)[16] de pe domeniu feudal (întins în nord-vestul Transilvaniei) al acestei familii de nobili maghiari. În anul 1658 clădirea ajunge în proprietatea familiei Rékóczi. După numai doi ani, cetatea suferă distrugeri importante, datorate atacurilor armatelor turce și tătare.[17]

Balta Cehei, rezervație naturală de tip faunistic cu o suprafață de 18,20 hectare, situată pe teritoriul satului Cehei, în lunca văii Crasnei[18]

Căi de acces

Vezi și

Bibliografie

  • Județul Sălaj, Monografie, V. Cormoș. Ed. Sport-Turism, București 1980
  • Dealurile Sălajului - Studiu de geografie integrantă, I. Abrudan, Ed. Caiete Silvane, Zalău 2004
  • Județul Sălaj, T. Murariu, V. Sorocovschi. Ed. Academiei, București 1972
  • Geografia României I, Geografia Fizică, M. Ielenicz, Ed. Universitară, București 2005

Note și referințe

  1. ↑ ProtectedPlanet.net Nature Reserve - Pădurea Lapiș - delimitarea ariei protejate; accesat la 21 aprilie 2013
  2. ↑ Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005, accesat la 21 aprilie 2013
  3. ↑ Apmsj.anpm.ro - Lista ariilor protejate din județul Sălaj, accesat la 21 aprilie 2013
  4. ↑ Piemontul reprezintă o formă de relief de la contactul unui munte cu o depresiune sau o câmpie
  5. ↑ Apmsj.anpm.ro - Agenția Națională pentru Protecția Mediului - Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj, accesat la 21 aprilie 2013
  6. ↑ Mierea ursului este o plantă foarte răspândită la noi în țară, cunoscută sub mai multe denumiri: țâța oii, cuscrișor, albăstrea, tutun de pădure, etc.
  7. ↑ Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a Românie, accesat la 21 aprilie 2013
  8. ↑ Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României, accesat la 21 aprilie 2013
  9. ↑ Stavroforul este arhimandritul (titlu dat unui stareț dintr-o mănăstire mare) care poartă o distincție ecleziastică pe piept
  10. ↑ Amvonul este un mic balcon de unde se citește evanghelia
  11. ↑ Welcometoromania.ro - Biserica Reformată din satul Nușfalău, accesat la 21 aprilie 2013
  12. ↑ Welcometoromania.ro - Sinagoga din Șimleu Silvaniei, Muzeul Holocaustului, accesat la 21 aprilie 2013
  13. ↑ ;Cetati.medievistica.ro - Cetăți din Transilvania - Nușfalău, accesat la 21 aprilie 2013
  14. ↑ Welcometoromania.ro - Nușfalău - Castelul Bánffy, accesat la 21 aprilie 2013
  15. ↑ Noțiunea de târg în cazul de față, se referă la o așezare de tipul unui oraș mai mic
  16. ↑ Simleusilvaniei.ro - Obiective turistice în județul Sălaj - Ruinele cetății Báthory (secolul al XVI-lea), accesat la 21 aprilie 2013
  17. ↑ Welcometoromania.ro - Cetatea Báthory din Șimleu Silvaniei, accesat la 21 aprilie 2013
  18. ↑ Welcometoromania.ro - Rezervația naturală Balta Cehei, accesat la 21 aprilie 2013
  19. ↑ Pancarpatica.org - Rezervația naturală Pădurea Lapiș - Harta turistică, accesat la 21 aprilie 2013
Adus de la „http://enciclopediaromaniei.ro/w/index.php?title=Pădurea_Lapiş&oldid=54902”