Petre Cănciulescu

Petre Cănciulescu
Naţionalitate		român
Născut		10 iunie 1877, Poiana (Dolj)
Decedat		?
Ocupaţie		militar, ofiţer
Părinţi		Cancea şi Din Sorovici

Petre Cănciulescu (n. 10 iunie 1877, Poiana, judeţul Dolj - d. ?) a fost ofiţer al armatei române în timpul Primului Război Mondial, ajuns ulterior general de divizie.

Viaţa personală

A fost fiul lui Cancea şi Dina Sorovici. A fost căsătorit de două ori, prima oară în anul 1907 cu Silvia Dăbuleanu, de care a divorţat în anul 1920, recăsătorindu-se cu poloneza Gabriela Vladislava Korgesheimer.

Studiile

A urmat cursurile şcolii primare în satul natal. Între anii 1892-1896 a urmat cursurile Şcolii Fiilor de Militari din Craiova. Între 1896-1898 a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri, absolvită la 1 iulie 1898 ca şef de promoţie. În anul 1909 este admis la Şcoala Superioară de Război, pe care o absolvă în anul 1911.

Cariera militară

Este avansat, în ziua absolvirii Şcolii Militare de ofiţeri, la 1 iulie 1898, sublocotenent de infanterie şi primeşte comanda unui pluton din batalionul 6, Divizia a 4-a. Este avansat locotenent la 7 aprilie 1902, iar la 1 septembrie 1903 este trimis la Viena pentru un stagiu de doi ani în Regimentul k.u.k. de Infanterie Baron de David nr. 72.

Revenit în ţară în anul 1904, este dat la Regimentul 5 vânători. La 10 mai 1907 este avansat la gradul de căpitan. Din 1911 este repartizat ca şi comandant de companie în Regimentul 40 "Călugăreni". Între 1912-1913 a fost, pentru câteva luni, comandant al Gimnaziului Militar din Craiova. Până în anul 1931 va parcurge toate treptele ierarhiei militare, până la gradul de general de divizie.

Participarea la cel de-al Doilea Război Balcanic

A urmat o perioadă în care căpitanul Cănciulescu a fost detaşat în funcţia de şef de stat major al Diviziei 2 Teritorială. Cu această mare unitate, el a participat la campania din Bulgaria din anul 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic. În urma participării la această campanie, a fost avansat la gradul de maior la data de 1 octombrie 1913.

Perioada până la intrarea României în Primul Război Mondial

În anul 1914 i s-a dat comanda Batalionului 1 Vânători din Regimentul 40 "Călugăreni", având în atribuţii şi comanda Biroului Mobilizare a regimentului.

Participarea la Primul Război Mondial

La intrarea României în Primul Război Mondial la data de 15 august 1916, maiorul Petre Cănciulescu comanda Batalionul 1 din Regimentul 1 Vânători "Regele Ferdinand". Cu acest batalion va intra în foc pentru prima oară în timpul luptelor pentru cucerirea Muntelui Alion. Pentru modul destoinic în care şi-a condus unitatea în această luptă, a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" cu spade, în grad de ofiţer.

În septembrie 1916 a participat la luptele din Valea Jiului la comanda unui detaşament format din Batalionul 1 Vânători, Batalionul 3 din Regimentul 43 Infanterie şi Batalionul 1 din Regimentul 18 "Gorj", cu care a reuşit în mai puţin de patru ore să cucerească Muntele Oboroca. În urma acestei fapte de arme a fost propus pentru decorare cu Ordinul "Mihai Viteazul" şi a fost citat prin Ordin de zi al Armatei 1, la 11 septembrie 1916.

La 9 octombrie 1916 i s-a dat comanda Regimentului 81 Infanterie din Brigada 26 Mixtă, din Divizia a 11-a, pe care l-a condus cu pricepere în luptele de pe Valea Oltului, Valea Lotrului şi din zona Voineasa-Dobrin.

La 1 noiembrie 1916 este avansat la gradul de locotenent-colonel şi va conduce Regimentul 81 Infanterie în următoarele zile în luptele de pe Valea Oltului, din zona Berislăveşti-Rădăcineşti şi va constitui ariergarda diviziei din care făcea parte, în luptele de la Dealul Negru, la est de Râmnicu Vâlcea. Va urma cu regimentul său traseul Piteşti-Sud, Târgovişte-Sud, Ploieşti, Mizil-Parepa, Buzău, Roman în retragerea spre Moldova după ce armata română a pierdut bătălia pentru Bucureşti. La Roman se va ocupa de dizolvarea Regimentului 81 Infanterie, conform ordinelor primite, apoi, la 20 decembrie 1916, va fi numit comandant al Regimentului 1 Vânători "Regele Ferdinand". Sub coordonarea locotenent-colonelului Cănciulescu, regimentul acesta va fi refăcut în primăvara anului 1917 şi va intra din nou în luptă la 15 aprilie 1917 în sectorul Ireşti. La 10 iunie 1917 trece în rezervă, pentru ca la 13 iulie 1917 să fie aruncat în luptă în bătălia de la Mărăşti. În această bătălie, la cota 896, pe Dealul Răchitaşu, regimentul ia câteva zeci de prizonieri germani şi austrieci. Între 14-17 iulie, subunităţi ale regimentului comandat de locotenent-colonelul Cănciulescu duc lupte în zona Negrileşti-Tulnici-Coza şi Spineşti-Păuneşti-Bodeşti, iar între 17-26 iulie se organizează defensiv între satele Coza şi Bodeşti. În 26 iulie Regimentul 1 Vânători "Regele Ferdinand" este trimis la Răcoasa pentru a face legătura aripii stângi a Armatei a 2-a cu ruşii, la 27 iulie revine la Negreşti, la 28 iulie e trimis la Mănăstirea Caşin, fiind la dispoziţia Diviziei a 8-a, iar de aici e trimis la 29 iulie la Grozeşti (Oituz) la Divizia a 6-a, al cărei front fusese rupt de inamic. După un marş de douăzeci de ore, regimentul intră în direct în luptă, fără a se odihni, opreşte inamicul, reţine trupele române care fugeau panicate şi până la 7 august 1917 stabileşte un nou front, care rezistă presiunii adversarului.

Până la 26 august 1917 regimentul a efectuat amenajări defensive în diferite sectoare de front unde a fost trimis, iar din această este amplasat în faţa Vârfului Cireşoaia pentru a participa împreună cu Divizia 1-a la cucerirea poziţiilor inamice de aici, însă atacul eşuează. Va rămâne în zonă până la 9 septembrie, consolidând poziţiile deţinute. Din 12 septembrie este dispus în zona de luptă dintre Muncel-Dealul Momâia, la 13 noiembrie revenind la Divizia 1-a. După 29 noiembrie regimentul e trimis în zona Vârful Cireşoaia, unde ruşii fraternizau cu inamicul, facilitându-i trecerea în poziţiile amice.

În luna septembrie 1917, locotenent-colonelul Cănciulescu e avansat la gradul de colonel.

Din 28 decembrie 1917 e scos din linia de luptă şi trimis în rezervă în alte sectoare.

La 10 februarie 1918 un batalion îi este trimis în Basarabia, iar la 4 şi 5 martie 1918 tot regimentul e îmbarcat în tren şi trimis la Chişinău. La 11 martie va trimite un batalion la Bender, alt batalion şi statul major al regimentului rămânând la Chişinău.

Retras din Basarabia cu regimentul său, colonelul Cănciulescu este numit comandantul Şcolii de subofiţeri de infanterie, la 11 iulie 1918.

La 1 noiembrie 1918 ia comanda Regimentului 13 Infanterie din Divizia a 8-a, comandantă de generalului Iacob Zadic, regiment care avea o valoare combativă foarte redusă. În numai două luni, colonelul Cănciulescu va reuşi, direct în dispozitiv de apărare în Bucovina, în sectorul Koţman - Zastavna, să readucă regimentul într-o stare foarte bună. În urma acestor rezultate, e propus de comandantul de divizie la promovarea la funcţia de general de brigadă.

Perioada interbelică

De la data de 1 aprilie la data de 22 mai 1919 colonelul Cănciulescu a fost comandant al Frontului de Nord şi de Vest din Bucovina, începând de la Balamontovka, spre est, până la Hliniţa, în dreapta Prutului, spre vest, având în subordine Regimentul 13 Infanterie, Regimentul 25 Infanterie, patru baterii de artilerie de câmp şi o baterie de artilerie grea, plus câte un grup de cavalerie-mitraliere pentru fiecare din cele două fronturi, împotriva forţelor bolşevice din Ucraina. De la 22 mai 1919 colonelul Cănciulescu a comandat coloana de centru a Diviziei a 8-a Infanterie în înaintarea acesteia în Pocuţia. După ocuparea poziţiilor, a primit comanda tuturor unităţilor militare din zona Pocuţiei.

La 4 septembrie 1919 primeşte comanda Brigăzii 16 Infanterie, care era dislocată în zona Hotin. A comandat această unitate militară până în luna noiembrie 1920, când a primit comanda Brigăzii 57 Infanterie, cu care a mai rămas câteva luni în Bucovina.

Este avansat la gradul de general de brigadă şi numit comandant al Diviziei a 2-a Vânători de Munte, cu garnizoana la Cernăuţi.

În anii următori a comandat succesiv Brigada 2 Vânători de Munte, Divizia a 8-a Infanterie, Comandamentul Teritorial al Corpului 4 Armată. A comandat Corpul III Armată după ce la 1 iulie 1931 a fost avansat la gradul de general de divizie.

A fost trecut în rezervă în anul 1937, la limită de vârstă.

Decoraţii şi medalii

• "Avântul Ţării", (17 noiembrie 1913)
• Ordinul "Coroana României", cu spade, în grad de ofiţer
• Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a (1917)

"Crucea comemorativă a războiului 1916-1918", cu baretele Ardeal, Carpaţi, Jiu, Mărăşti, Tg. Ocna, Cerna (1918) "Medalia Comemorativă a Încoronării" (1924)

• Ordinul "Steaua României", în grad de comandor (1931)
• Ordinul "Coroana României", clasa a II-a (1931)
• "Legiunea de Onoare", în grad de cavaler, Franţa (1917)
• Ordinul Sfântul Stanislav, clasa a IV-a, cu spade, Rusia (1918)
• "Virtutea Militară", Polonia (1924)
• Medalia comemorativă a războiului mare "Victoria" (1924)
• "Crucea de război", Cehoslovacia (1925)

Bibliografie

• *** - Armata română şi unitatea naţională. Studii şi comunicări, Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti, 2008