Pons Vetus

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Pons Vetus a fost o aşezare romană în Dacia, pe teritoriul comunei Câineni, judeţul Vâlcea. Numele apare în Tabula Peutingeriana, în scrierile geografului din Ravenna şi pe o inscripţie din 102 în care este desemnată ca statio vamală. Castrul făcea parte din aşa numitul Limes Alutanus, linia de fortificaţii realizată de-a lungul Oltului, cu rolul de apărare a provinciei Dacia de atacul popoarelor barbare.

Denumirea Pons Vetus (în traducere „Puntea Veche” sau „Podul Vechi”) indică faptul că romanii trebuie să fi găsit aici o punte, un mijloc de trecere a Oltului construit de către localnicii daci, ceea ce înseamnă că aici a existat o comunitate omenească organizată.

Conform unor păreri (Pătraşcu; Daneş; 2008), Pons Vetus nu ar fi fost chiar un castru, ci doar un turn de observaţie “cu ziduri de piatră groase de 1,50 m …” şi care “s-ar fi putut să aibă forma pătrată cu latura de aproximativ 4 m”. Este însă puţin probabil ca Pons Vetus să nu fi fost şi castru roman, el făcând parte integrantă din linia de fortificaţii “Limes Alutanus”. Mai mult, există părerea că un castru roman exista şi la Râu Vadului, în locul numit astăzi “Poarta lui Traian”, care, evident, făcea parte din acelaşi “Limes Alutanus”. Aceasta nu era o linie de fortificaţii completă, în multe locuri Oltul însuşi înlocuind valul de pământ, şanţul şi zidul de întărire.

Până în anul 1970, chiar şi un neiniţiat putea distinge de-a lungul Oltului resturi de ziduri vechi, viitura din acel an desăvârşind distrugerea completă a urmelor arheologice. Până atunci, pe teritoriul comunei Câineni la Priloage, Palma Jidovului (Grebleşti), “La Turnuleţe”, Dealu Jugaştrilor şi Valea Curpănului (Câinenii Mici) se mai puteau observa vestigii ale vechiului drum roman, Calea lui Traian. Înainte de a construi şi folosi drumul de pe malul stâng al Oltului, romanii, întâlnind la Jiblea, Masivul Cozia, trebuie să-l fi ocolit fiolosind drumul Jiblea – Rădăcineşti şi care mai departe, peste dealul Clocotici, iese în “drumul cel vechiu”, Calea Mare, “drumul bătrânesc al Loviştei”, Sălătruc – Câineni. Dovezi în acest sens sunt castrele de la Rădăcineşti, Perişani şi Titeşti.

Calea Mare a existat şi a fost folosită de către locuitorii daci cu mult înaintea Căii lui Traian, o dovadă în acest sens fiind chiar numele castrului de la Câineni, Pons Vetus, adică, în traducere, “Puntea Veche” sau “Podul Vechi”, care nu are numai sensul de “loc de trecere peste Olt, ci şi pe acela de mijloc de legătură”. De altfel, Calea lui Traian era utilizată cu destulă dificultate prin Defileul Oltului, drumul acesta “fiind destinat pentru o vehiculaţie mai uşoară şi mai restrânsă”.

Bibliografie

  • Pătraşcu, Marian; Daneş, Nicolae - Monografia comunei Câineni - judeţul Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea 2008 ISBN 978-973-7981-51-6
  • Preda, Constantin (coord.) - Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României vol.1, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1994 ISBN 973-45-0044-9