Romica Puceanu

Romica Puceanu
Născută		1926/1928
Decedată		noiembrie 1996, Bucureşti
Ocupaţie		cântăreaţă de muzică lăutărească

Romica Puceanu (n. 1926/1928 – d. noiembrie 1996, Bucureşti). Cântăreaţă de muzică lăutărească.

Biografie

Născută într-o familie de lăutari, debutează la vârsta de 14 ani ca interpretă de „muzică de pahar” într-un local din Bucureşti. Se afirmă în anii ’60 – ’70 cu trupa „Fraţii Gore” (compusă din verii ei Aurel şi Victor), cu care înregistrează primul disc, la Electrecord, în 1964, colaborând apoi cu Florea Cioacă şi Ion Albeşteanu.

Asemănată deseori cu Cesaria Evora, Romica Puceanu a reuşit să impună acest tip de cântec, o formă lăutărească ce combină elemente din folclorul oriental cu cel românesc pe un fond ţigănesc. Printre cele mai cunoscute melodii lansate de ea se numără Ia mai dă o damigeană, Şaraiman, Ce-aveţi voi duşmani cu mine, Florăresele, La cârciuma de la drum, Aş munci la plug şi coasă.

Marea doamnă a „cântecelor de mahala” a murit în urma unui accident de automobil la întoarcerea de la o nuntă. Cântecele ei sunt căutate şi astăzi pe piaţa internaţională, Music Passion a scos sub licenţa Electrecordului, Romica - Chansons Tziganes, cu o prezentare în limbile franceză, engleză şi germană. „[…] Vocea senzuală a Romica Puceanu, a cărei uşurinţă pare că nu cunoaşte obstacole şi curge ca un râu cu numeroase meandre. Glissandourile între sunete, pasajele de sfert de ton, o precizie uimitoare stau mărturie pentru excepţionalul dar al cântăreţei care nu a luat niciodată lecţii de muzică. Patima cu care interpreta ea textele i-a adus recunoaşterea ca autentică divă a muzicii ţigăneşti” (Oltea Şerban-Pârâu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.