Silvia Dumitrescu-Timică
de la Enciclopedia României
Silvia Dumitrescu-Timică | ||
Născută | 26 octombrie 1902, Craiova | |
Decedată | 1 august 1999, Bucureşti | |
Ocupaţie | actriţă |
Silvia Dumitrescu-Timică (n. 26 octombrie 1902, Craiova – d. 1 august 1999, Bucureşti). Actriţă.
Biografie
A debutat la vârsta de 18 ani, la compania condusă de Nae Leonard, pe scena Grădinii Oteteleşanu, cu operetele Prinţ şi cerşetor, Baiadera, O noapte de vară ş.a. În acelaşi timp se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, fiind repartizată la clasa lui Ion Livescu. Debutul pe scenă are loc după absolvire, la Teatrul Popular înfiinţat de Nicolae Iorga şi condus de Victor Ion Popa, cu piesa Liniştea casei, având drept partener pe Vasile Brezeanu. Însoţeşte pe V. I. Popa la Teatrul „Maria Ventura”, unde va juca în compania unor mari actori: Gheorghe Timică, George Vraca, Leny Caler, Marietta Rareş, Ion Iancovescu, George Ciprian etc. A mai activat şi pe scenele altor teatre, cum ar fi, „Elvira Popescu-Ion Iancovescu”, „Vesel”, „Regina Maria”, „Victoria”, „Maria Filotti” sau „Comedia”.
După 1948, când teatrele trec în proprietatea statului şi la conducerea Teatrului Naţional a fost numit Zaharia Stancu, toţi marii actori, printre care şi Ion Manolescu, Marioara Voiculescu, George Storin, I. Iancovescu, Maria Filotti, George Ciprian, Gh. Timică, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Ion Talianu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Tantzi şi Dina Cocea sunt angajaţi aici. Silvia Dumitrescu-Timică, fiind şi ea cooptată, s-a făcut remarcată în Iarbă rea, O zi de odihnă, Căsătoria, Silvete, Seringa şi, în special, Fata fără zestre, pusă în scenă de un regizor rus, cu o distribuţie excepţională: Maria Botta, Geo Barton, George Calboreanu, Alexandru Ionescu-Ghibericon şi Gr. Vasiliu-Birlic.
A avut şi câteva apariţii sporadice în filme: Odessa în flăcări (1942), Bădăranii (1960), Furtuna (1960) sau Scorpia (1973). După moartea soţului ei Gh. Timică, în 1954, a avut o perioadă foarte grea, datorită şocului s-a retras din teatru pentru un timp. În 1977, când Teatrul „Nottara” i-a propus scriitorului Mircea Ştefănescu punerea în scenă a piesei sale Micul infern, acesta a acceptat cu condiţia ca în rolul soacrei, "coloneleasa", să joace Silvia Dumitrescu-Timică, în vârstă de 75 de ani. Ultima reprezentaţie a avut loc în 1992, când actriţa împlinea venerabila vârstă de 90 de ani, reuşind să realizeze cel mai mare număr de reprezentaţii al unui spectacol. La reprezentaţia cu nr. 250 a fost omagiată de o seamă de mari actori români, ceea ce l-a făcut pe Radu Beligan să afirme: „Dacă marele Talma se putea mândri că a jucat în faţa unui parter de regi, Silvia Dumitrescu-Timică se poate mândri că a jucat în faţa unui parter de mari actori”.
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009