Spiru Haret

Spiru Haret
Născut		15 februarie 1851, Iaşi
Decedat		17 decembrie 1912, Bucureşti
Ocupaţie		matematician, fizician, profesor, om politic
Membru titular al Academiei Române
Ales		31 martie 1892
Ministrul Instrucţiunii Publice din România
Mandat 31 martie 1897 - 30 martie 1899 14 februarie 1901 - 20 decembrie 1904 12 martie 1907 - 28 decembrie 1910
Partide		Partidul Naţional Liberal (1879 - 1912)

Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iaşi - d. 17 decembrie 1912, Bucureşti), matematician, fizician, profesor, om politic, ministru al cultelor şi instrucţiunilor publice, membru titular al Academiei Române. Supranumit „omul şcolii” pentru opera sa reformatoare, Spiru Haret este considerat organizatorul şcolii moderne româneşti.

Originea. Studiile.

Spiru Haret s-a născut la Iaşi, în familia unui judecător, părinţii săi fiind Costache şi Smaranda Haret. În septembrie 1862 este admis la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, unde devine bursier, apoi urmează studii superioare la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Pe 30 ianuarie 1878, obţine la Paris titlul de doctor în ştiinţe matematice. Teza de doctorat cu titlul „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare” a fost un eveniment ştiinţific, menţionat ca atare în presa vremii. Prin aceasta, Spiru Haret s-a anunţat ca unul dintre pionierii ştiinţei cosmosului.

Activitatea didactică şi academică

Revenit în ţară în acelaşi an, devine profesor de mecanică raţională, algebră şi geometrie analitică la Facultatea de Ştiinţe, secţia fizică-matematică. Totodată, din 1881 este invitat să predea mecanica raţională la Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu, iar din 1885 devine profesor şi la Şcoala de poduri şi şosele, unde predă trigonometrie, geometrie analitică şi geometrie descriptivă. Pe 31 martie 1892, Spiru Haret devine membru al Academiei Române, fiindu-i recunoscută imensa activitate culturală şi contribuţia sa la dezvoltarea învăţământului.

Ministru al Instrucţiunii publice. Reforma învăţământului

În paralel cu activitatea didactică, Haret este implicat şi în viaţa politică, unde ca membru al PNL este preocupat de învăţământ şi educaţie, în domeniul cărora este numit în mai multe funcţii: inspector general, secretar general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi de trei ori ministru în guvernele PNL: 31 martie 1897 - 30 martie 1899; 14 februarie 1901 - 20 decembrie 1904; 12 martie 1907 - 28 decembrie 1910. În această calitate, a condus reforma învăţământului secundar şi superior din 1898, înfiinţând cele trei secţiuni ale claselor V-VIII, clasică, modernă şi reală.

Legea din 1898 a instituit certificatul de absolvire (bacalaureatul) şi a stimulat metodele noi în predarea tuturor disciplinelor, profesorii fiind numiţi în funcţie de valoare. Un an mai târziu, Haret a propus spre votare o lege a învăţământului profesional cu planuri de instrucţii şi statute speciale pentru şcolile de artă şi meşteşuguri, liceele militare, seminarele teologice. Pentru a da învăţătorilor o pregătire adecvată, a reorganizat şcolile normale. În programe au fost introduse lucrările practice agricole, considerându-se că „învăţătorul să fie sătean el însuşi şi prin urmare să păstreze iubirea pământului şi deprinderea de a-l lucra”.

Ctitor de şcoală. Ultimii ani din viaţă

Tot pentru învăţători, a înfiinţat „Biblioteca pedagogică”, în cadrul căreia se tipăreau traduceri din literatura pedagogică, prin Casa Şcoalelor. Prin circularele sale repetate, a determinat sporirea localurilor de şcoală: între 1897 - 1910 s-au ridicat în toată ţara 2.343 de şcoli, dintre care 1.980 cât timp Haret a fost ministru. Pentru că bugetul statului şi al comunelor nu îngăduia gratuitatea unor cărţi necesare şcolilor, a dispus ca editarea lor să fie făcută de minister, pentru a le ieftini. De asemenea, Spiru Haret este cel care a înfiinţat grădiniţele de copii din România. El a încurajat concursurile de cărţi didactice, susţinând reviste ca „Şcoala română”, „Convorbiri didactice”, a creat şcoli de adulţi şi cantine pentru copiii săraci, fiind şi promotorul turismului şcolar. În 1904 a înfiinţat Şcoala Superioară de Arhitectură şi Comisia Monumentelor Istorice.

În 1910 Spiru Haret se retrage atât din activitatea didactică, cât şi din cea politică. În acelaşi an publică la Bucureşti şi Paris lucrarea intitulată „Mecanica socială”, utilizând pentru prima oară matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale. Spiru Haret a încetat din viaţă pe 17 decembrie 1912, la vârsta de 61 de ani.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Ministrul Instrucţiunii Publice	31 martie 1897 - 30 martie 1899
	14 februarie 1901 - 20 decembrie 1904
	12 martie 1907 - 28 decembrie 1910
Ministru de Interne	13 decembrie - 20 decembrie 1904 (ad-interim)

Bibliografie

• Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Niţă, Adrian Pascu, Aurel Trandafir, Mădălina Trandafir, Istoria Românilor, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p.89 ISBN 973-99807-1-5