Stanciova

Satul Stanciova Oraşul Recaş Judeţul Timiş (TM)

Amplasarea localităţii în judeţul Timiş
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1456
Populaţie	388 locuitori (2011)

Index sate în judeţul Timiş
Sate în judeţul Timiş

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Stanciova (în limba sârbă: Stančevo) este un sat în judeţul Timiş. Din punct de vedere administrativ aparţine de oraşul Recaş. La recensământul din 2011 avea o populaţie de 388 locuitori, majoritatea sârbi.

Localizare

Stanciova este amplasată la limita sudică a Podişului Lipovei, în centrul judeţului Timiş, la 12 km nord-est de oraşul Recaş şi 41 km est de municipiul Timişoara. Este străbătută de pârâul Gherteamoş.

Se învecinează la nord cu Nadăş, la nord-est cu Hodoş (Brestovăţ), la vest cu Brestovăţ şi Teş, la sud-est cu Cralovăţ, la sud cu Petrovaselo şi la vest cu Herneacova.

Istorie

Pe teritoriul satului, în punctul „Grădişte”, a fost descoperită o aşezare din mileniul VI î.Hr (paleolitic). Situl arheologic face parte din patrimoniul istoric naţional.

Localitatea îşi trage originile din Evul Mediu. Este atestată documentar din 1456, când era proprietatea lui Iancu de Hunedoara. Tradiţia orală păstrează legenda înfiinţării satului de către doi păcurari muntenegreni care au creat în jurul colibelor lor satele Stanciova şi Godenova (nume care se regăseşte în toponimia locală).

În 1462 trece în proprietatea lui Matei Pan şi purta numele de Stanschevo. La conscripţia generală din 1717 apare cu numele de Stanscheva, cu 12 case. Între 1718 - 1722, la Stanciova se aşează slavi, sârbi, proveniţi din Muntenegru. Pe harta din 1761 apare ca sat aparţinător districtului Lugoj. Sârbii au avut o biserică de lemn, atestată la 1796, Ea a fost dărâmată şi reclădită din cărămidă, între 1890-1894.

În 1852-1853 au fost aduşi colonişti slovaci din regiunea Trencsen. Slovacii nu s-au stabilizat şi cu timpul s-au răsfirat în alte sate slovăceşti precum Brestovăţ, Butin sau Nădlac.

Între 1905 - 1907 s-au aşezat aici şi colonişti maghiari, circa 150 de familii. În consecinţă s-a construit în 1910 şi o biserică catolică. În 1925 au sosit circa 200 de români transilvăneni. Românii şi-au construit biserica în 1929. În perioada interbelică a cunoscut o dezvoltare puternică, populaţia ajungând la aproape 2.000 de locuitori. Numele ei a fost pentru o perioadă unul puternic românizat - la 1924 se numea Stăneşti. După această perioadă a urmat un declin continuu. Localitatea este şi astăzi majoritar sârbească, cu tendinţă de echilibrare între populaţia de sârbi şi cea de români.

Demografie

<lines size=450x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2200 colors=003153,F5B800,DE3163,BFFF00,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,sârbi,maghiari,germani

1880,977,24,845,48,10 1890,1069,56,951,47,12 1910,2066,19,1052,898,85 1930,1959,433,927,575,23 1941,1951,702,847,382,20 1966,787,153,626,7,- 1977,696,188,474,30,4 1992,453,170,264,19,- 2002,402,149,239,10,3 </lines>

Evoluţia populaţiei

• 1868 - 1.111
• 1900 - 1.104
• 1920 - 2.010
• 1930 - 1.959
• 1956 - 936
• 1992 - 454
• 2002 - 402
• 2011 - 388

Structura etnică

La recensământul din 2002, populaţia era structurată astfel: 239 sârbi (60%), 149 români (37%), 15 de alte etnii (3%).

Bibliografie

• Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
• Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]