Steaua Română

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Steaua Română este o companie petrolieră română, înfiinţată în 1895. Este una dintre cele mai mari şi mai importante societăţi din istoria industriei petroliere din România.

Istorie

Constituirea

Acţiune a societăţii emisă în 1926

La originea societăţii Steaua Română a stat „Societatea română pentru industria şi comerţul petrolului[1], înfiinţată de un grup român cu concursul firmei vieneze „Offenheim und Singer”. În 1895, Statul Român a adoptat o primă lege modernă a minelor, care deschidea drumul pentru capitalurile străine în industria petrolului din România. Urmare imediată a fost înfiinţarea primelor mari societăţi petrolifere cu capital străin, dintre care Steaua Română s-a detaşat drept cea mai mare şi mai importantă. Bazele societăţii au fost puse de Banca Ungară pentru Comerţ şi Industrie, cu sediul la Budapesta. Aceasta a preluat activele române ale companiei vieneze Offenheim, aflată în dificultăţi financiare. Capitalului maghiar i s-a asociat cel austriac şi britanic. Capitalul social subscris iniţial a fost de 2,4 milioane lei aur.

Evoluţia

La scurt timp de la înfiinţare, Steaua Română a început să se dezvolte extrem de rapid. Compania deţinea în 1897 un total de 305 hectare de câmpuri petrolifere, majoritatea terenuri foarte bogate din jurul Câmpinei. Tot în acelaşi an, Steaua Română construieşte la Câmpina cea mai modernă şi mai mare rafinărie din Europa.[2]

Anul următor, capitalul subscris a fost mărit la 10 milioane lei aur. Totodată, capitalul englez începe să fie substituit de capitalul german. Activitatea Stelei Române se intensifică. Împreună cu capitalul olandez, înfiinţează societatea „Aurora”, care construieşte o rafinărie la Colanu (judeţul Dâmboviţa) şi altele la Băicoi.[3] Societatea va participa în timp la fondarea sau la preluarea de participaţiuni în mai multe companii de profil.

Anul 1903 este semnificativ pentru viitorul Stelei Române. În acest an societatea trece prin serioase dificultăţi datorate faptului că Banca Ungară pentru Comerţ şi Industrie, cea care deţinea controlul majoritar, falimentează.[4] În acest context, grupul german Deutsche Bank, în căutare de oportunităţi de extindere în industria petroliferă română, preia participaţia maghiarilor şi austriecilor şi chiar măreşte capitalul social. Preluarea are loc pe fondul unei lupte acerbe dintre capitalurile străine pentru resursele de petrol româneşti, luptă în care capitalul german se impunea tot mai mult. Acest lucru va fi crucial mai târziu, pentru susţinerea planurilor expansioniste ale Germaniei.

În 1908 guvernul introduce o lege prin care impune preţuri maxime la vânzarea produselor petroliere la ieşirea din rafinărie, o măsură încropită care încerca să limiteze practicarea preţurilor prea mari de către companiile străine prezente în România. În ciuda acestei măsuri, principalele societăţi petroliere, printre care şi Steaua Română, se pun de acord pentru înfiinţarea societăţii „Distribuţia”, în fapt un cartel care ocolea legea profitând de lacunele pe care aceasta le conţinea, cumpăra produsele la preţul maxim impus de stat şi le revindea la preţurile pieţei (pentru că legea stipula preţuri maxime doar la vânzarea en gros şi nu en detail).

În 1915, situaţia celor mai mari producători de petrol din România, după mărimea capitalului, era următoarea:[5]

Nr. Nume societate Capital nominal
(în franci)
Producţia totală de ţiţei
(în tone)
Naţionalitatea capitalului
1. Steaua Română 125.000.000 367.565 germană
2. Astra Română 60.000.000 342.173 olandeză
3. Rouman. consol. Oilf. 43.750.000 92.583 engleză
4. Româno-Americana 25.000.000 375.914 americană (Standard Oil)
5. Concordia 12.500.000 77.889 germană
6. Vega 5.000.000 - germană
7. Aquila franco-română 6.000.000 56.967 franceză
8. Creditul Petrolifer 6.000.000 - germană

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, Armata română în retragere din faţa trupelor germane, ordonează distrugerea regiunii petrolifere din Muntenia. În urma ei, germanii preiau controlul regiunii. Marile trusturi germane proced rapid la refacerea capacităţilor de producţie şi export în favoarea maşinii de război germane. Rafinăria Steaua Română este redeschisă de nemţi în 1917.

Reclamă la produsele Steaua Română, publicată în Anuarul Socec 1924-1925

După terminarea războiului, capitalurile germane din industria petrolului pierd teren. Steaua Română este considerată „bun inamic”. În 1920, guvernul I.I.C. Brătianu pune sub sechestru judiciar 23 de societăţi petroliere ex-inamice, printre care şi Steaua Română. În virtutea Convenţiei de la San Remo, francezii şi englezii fac presiuni pentru împărţirea societăţii între Aliaţi. După mai multe runde de negocieri ale reprezentanţilor guvernului Averescu cu diplomaţiile franceze şi engleze, românii preiau majoritatea acţiunilor, în timp ce restul sunt împărţite în mod egal între capitalul francez şi cel englez. O participaţie consistentă ajunge în mâna liberalilor, prin intermediul societăţii Creditul Minier. Partea engleză intră în posesia acţiunilor prin intermediul societăţii Anglo Persian Oil Co. Ltd. (viitoarea British Petroleum).

BombardamentSteauaRomana.jpg BombardamentSteauaRomana2.jpg
Bombardamente americane asupra rafinăriilor Stelei Române

În perioada interbelică au loc schimbări majore în politica economică a României. Guvernul liberal adoptă doctrina "prin noi înşine", care vizează întărirea capitalului autohton în economia naţională. Noua Lege a minelor din 1924, prevedea ca minim 55-60% din capitalul şi 75% din personalul din societăţile cu capital mixt, trebuie să fie românesc. Steaua Română se adaptează rapid acestei situaţii şi întocmeşte în 1925 un acord cu Statul privind „românizarea” companiei, cu toate că personalul din conducere continuă să fie majoritar străin. Ca urmare a relaţiilor bune cu Statul, Steaua Română obţine în perioada următoare printre cele mai multe concesiuni de exploatare de domenii ale statului. Dezvoltarea este inevitabilă, însă concurenţa este şi ea acerbă. Sunt modernizate instalaţiile, se cumpără utilaje noi, se atinge o producţie record de 1,4 milioane tone de ţiţei/an. [6]

Spre sfârşitul perioadei interbelice, ponderea deţinută de Steaua Română în industria petrolieră începe să scadă. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, ponderea deţinută de Steaua Română reprezintă circa 10% din producţia totală de ţiţei (10,24% în 1942 şi 10,14% în 1943, a patra după Astra Română, Concordia şi Româno-Americana).[7]

La 1 august 1943, are loc primul raid american de bombardare a zonei petrolifere Ploieşti. Rafinăria Stelei Române de la Câmpina este distrusă în proporţie de 20-30%.[8] Bombardamente succesive distrug rafinăria şi o scot din funcţiune. Are nevoie de circa 4 ani să refacă o parte din capacitatea de producţie, până la 500.000 t anual. În 1948 este naţionalizată, prin Legea naţionalizării, care consfinţea trecerea României la economia de tip centralizat. Timp de 40 de ani, toate capacităţile de producţie ale Stelei Române sunt integrate în structura industriei petrolifere socialiste.

În 1997 se înfiinţează noua societate „Steaua Română”, prin preluarea pachetului majoritar de la Statul Român. Principalul activ al noii companii îl constituie rafinăria de la Câmpina.

Bibliografie

  • Buzatu, Gheorghe, O istorie a petrolului românesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998 ISBN 973-45-0263-8
  • Giurescu, Dinu C. (coord), Istoria României în date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003 ISBN 973-45-0432-0

Bibliografie recomandată

  • "Steaua Română" Câmpina . 1895-1995. Istoria unei rafinării centenare ("Steaua Română" Câmpina. L'histoire d'une raffinerie centenaire). Bucureşti, Ed. Silex, 1995, 128 p.

Note

  1. Buzatu, p.26
  2. http://www.steauaromana.ro/main/despre/istoric.htm
  3. Istoria României în date, p.283
  4. Gusti, Dimitrie, Enciclopedia României, volumul III, 1939, p.605
  5. Schmalz, Friedrich, Grossrumaenien, Verlag Friedrich Andreas Perthes AG, Gotha, 1921, p. 61 citează Xenopol, La richesse de la Roumanie, Bucureşti, 1916, p. 202
  6. http://www.steauaromana.ro/main/despre/istoric.htm
  7. Buzatu, p.342
  8. Buzatu, p.364