Utilizator:David Barbura/Teoriile formării poporului român

La baza formării poporului român, stau două teorii: Teoria Imigraţionistă şi Autohtonia Românilor.

Autohtonia românilor

Romanitatea românilor= Descendenţa romană a românilor din coloniştii aduşi de romani în Dacia Traiană şi latinitatea limbii române

Primul dintre cărturarii români, care exprimă susţinut autohtonia şi romanitatea românilor este Nicolaus Olahus (1493- 1568), personalitate de anvergură europeană, umanist, care consideră că românii din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania sunt descendenţii coloniştilor romani, ceea ce explică limba lor latină. Cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir exprimă cu toţii în scrierile lor, bazate pe tradiţiile locale şi scrierile umaniştilor străini, autohtonia şi romanitatea românilor. În secolul al XVIII-lea, în condiţiile luptei românilor din Transilvania pentru afirmare naţională, este lansată şi dezvoltată teoria imigraţionistă (teorie istoriografică, care susţine că românii s-au format ca popor la S- Dunării, de unde au emigrat, în cursul Evului Mediu, la N de fluviu) ce contestă autohtonia şi romanitatea românilor. Replica românească a venit din partea reprezentanţilor Şcolii Ardelene: Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ion Budai-Deleanu. Aceştia, cu argumente preluate din cronicile maghiare, de la cărturarii români şi erudiţii europeni, studiate în bibliotecile din Viena şi Roma, au respins ca fiind nefondată teoria imigraţionistă şi au afirmat cu tărie originea romană pură a românilor şi continuitatea neîntreruptă a elementului romanic pe teritoriul vechii Dacii. Pe plan european, teoria imigraţionistă nu a găsit ecou în lumea ştiinţifică, ea urmărind clare scopuri politice.

Teoria Roesleriană (imigraţionistă)

După ce, în anul 1867, s-a realizat dualismul austro-ungar, Robert Roesler, în lucrarea Studii româneşti. Cercetări cu privire la istoria veche a României, a încercat să explice şi să fundamenteze „ştiinţific” ideea că românii s-au format ca popor la sud de Dunăre, de unde, în secolul al XIII-lea au migrat la nordul acesteia, în teritorii care fuseseră deja ocupate de unguri şi saşi.