Tirol (Caraş-Severin)
de la Enciclopedia României
| Satul Tirol |
|
| Amplasarea localităţii în judeţul Caraş-Severin | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1811 |
| Populaţie | 642 locuitori (2002) |
| Cod poştal | 327177 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Tirol este un sat în judeţul Caraş-Severin, comuna Doclin. Are o populaţie de 642 locuitori (2002).
Localizare
Satul este amplasat în zona de vest a judeţului Caraş-Severin, la limita cu judeţul Timiş. Este traversat de drumul judeţean DJ572 Berzovia - Doclin.
Istorie
Aşezarea a fost înfiinţată în 1811, în timpul domniei împăratului Francisc I, prin colonizare cu austrieci originari din regiunea Tirol. Pentru a-i acomoda pe colonişti, administraţia a rupt din hotarul Fizeşului şi Doclinului 96 sesiuni de pământ. Iniţial s-a numit Tiroler Dorf (satul tirolez) sau Neu Tirol, iar din 1812 i s-a dat numele Königsgnad, în cinstea împăratului Francisc, din bunăvoinţa căruia a fost înfiinţată aşezarea. Coloniştii s-au mutat aici pentru că fuseseră persecutaţi de stăpânirea franceză pentru că l-au susţinut pe eroul tirolez Andreas Hifer, împuşcat în 1810. Aşezaţi în banat, au primit pământ, locuinţă, unelte agricole şi scutirea de impozite timp de 6 ani.
Primul grup de colonişti a fost format din 20-25 de familii, conduse de Iosif Speckbacher, tovarăş de luptă a lui Hifer. Ei au ajuns în banat în 1810 şi după ce au stat o perioadă între Lovrin şi Şandra, s-au mutat pe actuala locaţie. A doua grupă de tirolezi, formată din 16 familii şi condusă de Eremie Eisenstecken a ajuns aici în noiembrie 1810. A treia grupă, mai numeroasă, condusă de preotul Johan Mathias Steufer, s-a aşezat în Tirol în 1811. Între 1811 şi 1813 au mai sosit grupuri mai mici de colonişti, astfel că, la sfârșitul anului 1813, colonia Tirol avea 111 familii. Printre acestea se numărau şi câteva familii de francezi. Încă din primii ani, administraţia a ajutat comunitatea să înfiinţeze parohia catolică şi şcoala.
Dacă în primii ani s-a înfiripat o aşezare bine închegată, mânată să plece din locurile natale din aceleaşi motive, la scurt timp, colonia Tirol a intrat într-un proces de dezintegrare. Tirolezii, nefiind obişnuiţi cu munca câmpului, ci fiind mai ales meșteșugari, nu s-au putut adapta noului stil de viaţă. Clima din Banat a fost un alt motiv care i-a determinat să plece. Între timp, administraţia franceză s-a retras din Tirol, dând semnalul reîntoarcerii la vatră a coloniştilor. Cei care nu s-au întors, s-au mutat la Timişoara, alăturându-se astfel preotului M. Steufer, care devenise preot acolo. Până la 1820, în colonia Tirol nu mai rămăsese decât o singură familie de tirolezi, iar mare parte dintre case erau pustii.
Plecarea coloniştilor care au înfiinţat satul a determinat un val de nouă colonizare a satului. Încă din 1814 încep să se mute în locul lor germani, bavarezi sau austrieci veniţi din locurile natale sau din alte zone ale Banatului. La 1818 se aşează şi câteva familii de sârbi. În 1821, mare parte din casele rămase libere sunt ocupate, după ce aici se aşează un grup de 55 de familii originare din Wurtemberg. Nici aceştia nu au prea mult noroc şi din cauza climei se împrăştie prin alte părţi ale Banatului sau mor din cauza bolilor. La 1830 vin noi colonişti din vestul Ungariei, la 1835 se aşează aici slovaci şi caraşoveni iar la 1847 alte grupuri de slovaci. Abia spre sfârşitul secolului XIX, populaţia se stabilizează definitiv şi începe să prospere. La 1880, Tirolul avea 1.425 locuitori din care 1.094 era germani, 137 slovaci, 21 maghiari şi doar 7 români. La început de secol XX, satul ajunsese la apogeul dezvoltării sale.
După cel de-al doilea război mondial, în perioada interbelică, Tirolul a cunoscut o nouă etapă de stabilitate, ca sat german, dar după cel de-al doilea război mondial, a început să decadă şi să se depopuleze treptat. Populaţia germană a început să părăsească masiv localitatea după 1960. După Revoluţia din 1998, Tirol a devenit un sat majoritar românesc.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Tirol avea 642 locuitori. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:
<lines size=500x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, germani
1880,1425,7,1035 1890,1457,19,736 1900,1415,12,922 1910,1422,8,923 1920,1126,7,842 1930,1223,24,897 1941,1175,48,732 1966,1182,282,654 1977,898,265,448 1992,730,366,222 2002,642,435,116 </lines>
Bibliografie
- Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]
