Valeriu Branişte

Valeriu Branişte
Valeriu Branişte
Naţionalitate		român
Născut		10 ianuarie 1869, Cincul Mare, judeţul Braşov
Decedat		1 ianuarie 1928, Lugoj
Ocupaţie		jurist, politician
Membru onoare al Academiei Române
Ales		7 iunie 1919

Valeriu Branişte (n. 10 ianuarie 1869, Cincul Mare, judeţul Braşov - d. 1 ianuarie 1928, Lugoj, judeţul Timiş), publicist, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919.

Începuturile

S-a născut în Cincul Mare din judeţul Târnava Mare. Tatăl său, Moise Branişte (1834 - 1891) era cel mai cunoscut stenograf din Transilvania, deputat, judecător, prim-pretor. Tânărul Valeriu a urmat şcoala primară în satul natal, liceul la Braşov, apoi a absolvit gimnaziul la Sibiu şi a urmat facultatea de Filosofie de la Budapesta şi Viena. În perioada studenţiei a făcut parte din Societatea academică literară „Petru Maior”. Doctoratul în filosofie l-a obţinut în 1891 la Budapesta, cu o teză pe tema „Andrei Mureşanu”. În acelaşi an în este numit profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Braşov. A profesat doar doi ani, după care s-a dedicat activităţii politice şi gazetăreşti.

Activitatea în Banat. Gazetar la Dreptatea din Timişoara. Întemniţarea

După ce a devenit un nume cunoscut în publicistica şi cercurile politice româneşti, a fost chemat în Banat de Alexandru Mocioni şi un grup de intelectuali bănăţeni, să se ocupe de redactarea unui mare cotidian dedicat românilor bănăţeni, ziarul „Dreptatea” cu sediul la Timişoara. Se ocupă şi de ziarul „Römanische Jahrbücher”. Împreună cu Cornel Diaconovici, face din acest ziar o adevărată armă de luptă pentru drepturile românilor din Ungaria. Nu de puţine ori Valeriu Branişte sfidează codul penal maghiar pentru a susţine cauza naţională. Repercusiunile aveau să se întoarcă împotriva lui: a fost târât prin numeroase procese de presă şi în martie 1895 a fost condamnat pentru „agitaţii” în nu mai puţin de 24 de procese, la 2 ani de închisoare şi 1.300 florini amendă. Apărătorul său a fost Coriolan Brediceanu cu va lega o prietenie puternică. Va sta în închisoarea din Vaţ doar până în iunie 1896, pentru că va fi amnistiat, dar cu condiţia să nu se mai întoarcă la Timişoara. La chemarea unor prieteni, se reîntoarce la Braşov pentru a profesa la liceul din oraş. Dar reîntoarcere sa la Braşov va fi de scurtă durată.

Activitatea în Bucovina

Împins de firea sa de gazetar şi din dorinţa de a propovădui cuvântul românesc acolo unde mai mare era nevoie, pleacă anul următor în Bucovina şi înfiinţează la Cernăuţi gazeta „Patria”, care va apare de trei ori pe săptămână până în 1900. Dar aici tactica sa se schimbă. El nu mai apare în gazetă nici ca director, nici editor sau redactor. În schimb el este cel care o conduce, o redactează propriu-zis, dar sub pseudonim, cu aceeaşi ambiţie gazetărească cu care activase în Banat. El duce o campanie intensă împotriva politicii guvernului de la Viena. Dar acest lucru se sfârşeşte cu închiderea Patriei şi expulzarea lui Branişte din Bucovina. Cu toate acestea el refuză să plece şi se ascunde la moşia lui Iancu Flondor până când va fi rechemat în Banat şi părăseşte, deghizat, Bucovina.

Reîntoarcerea în Banat. Gazetar la Drapelul din Lugoj. A doua întemniţare

În anul 1900 Valeriu Branişte se reîntoarce în Banat şi de data aceasta se stabileşte în adevărata capitală a românilor bănăţeni: Lugoj. Împreună cu intelectualii din oraş pune bazele ziarului naţional-politic „Drapelul”, care va apare de două ori pe săptămână, până în 1920. Din 1905, concomitent cu „Drapelul”, destinat intelectualilor români, scoate revista „Banatul”, adresată oamenilor simpli.

Valeriu Branişte va redacta ziarul Drapelul fără întrerupere pentru 18 ani, până în 1918. În februarie al acestui an este din nou aruncat în închisoare, tot din cauza unui proces de presă, acuzat fiind de trădare şi de spinaj în favoarea României. Va sta în închisoarea din Seghedin timp de 7 luni, până aproape de destrămarea monarhiei austro-ungare.

Membru în Consiliul Dirigent

Ajuns aproape de idealul pe care l-a urmărit cu atâta tenacitate de-a lungul vieţii, Valeriu Branişte s-a ocupat intens de organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În 1919 fost numit şef al Resortului (Ministerului) Culte şi Instrucţiuni Publice din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei. Din această postură el nu profită pentru a se revanşa faţă de minorităţi, ci dimpotrivă se ocupă de asigurarea învăţământului pentru acestea şi pune chiar bazele liceelor evreiesc, german şi maghiar din Timişoara. Înfiinţează mai multe şcoli româneşti secundare în diverse oraşe ardelene. Dar cel mai mare merit este înfiinţarea Universităţii româneşti de la Cluj.

În tot acest timp de activitate politică, ziarul Drapelul apare sub direcţia lui Mihai Gaşpar. Dar din cauza cenzurii presei instituită de guvernul Averescu în 1920, ziarul se simte complet ofensat şi se autodesfiinţează în semn de protest.

Ultimii ani

Odată dizolvat Consiliul Dirigent, Branişte se reîntoarce la Lugoj şi se dedică unui trai mai liniştit. Nu mai participă deloc la viaţa politică şi se preocupă mai mult de propria sănătate, fiind foarte bolnav de arteroscleroză. Moare în propria casă la 1 ianuarie 1928. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Lugoj.

Alte activităţi

A participat în mod activ la înfiinţarea unor instituţii culturale în Banat şi Transilvania şi la crearea unui fond de teatru român. A scris nenumărate articole de ziar, a constituit o arhivă de documente vechi despre istoria românilor bănăţeni, pe care nu a apucat să o publice. A ţinut peste 200 de conferinţe pe teme naţionale, din care multe au fost publicate în Drapelul. În 1919 a fost răsplătit de cel mai înalt for cultural cu titlu de membru de onoare al Academiei Române.

Opera principală

• Pagini răsleţe, 1910, Lugoj
• Amintiri din închisoare. Însemnări contimporane şi autobiografice , postum, 1972 Bucureşti
• Oameni, fapte, întîmplări, postum, Cluj-Napoca, 1980
• De la Blaj la Alba Iulia, postum, 1980, 2003
• Corespondenţă, 4 volume, postum, 1985

Bibliografie

• Cosma, Aurel, Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967
• Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7

Bibliografie recomandată

• Căliman, Valeria, Omagiu lui Valeriu Branişte, Comitetul pentru Cultură şi Artă al Judeţului Braşov, Braşov, 1968
• Peteanu, Aurel E., Din galeria marilor dispăruţi ai Banatului. Vol.4 Prof.dr. Valeriu Branisce: 1869-1928, Lugoj, 1938